Din nou? E dintotdeauna. Antrenori sadici?! Nuuu. Ei, educatorii noștri minunați, sînt doar gura care terorizează și mîna care învinețește. Cei care acționează de fapt sîntem noi toți. Comunitatea ocrotitorilor sadicilor. Cazul junioarelor de la Sportul Studențesc îngrozește pe moment, apoi ne vedem de viață. Căutați-l pe golazo.ro, nu-l voi desfășura pe tot aici, mi-ar întoarce stomacul pe dos, cum i l-a întors sportivei A. din cauza pedepselor, a vomitat și apoi și-a înghițit voma de frica altor pedepse. Și asta nu se întîmplă în Sudan sau Birmania. Se întîmplă aici, la doi pași de noi, trecem pe lîngă abuzuri ca pe lîngă clădiri în paragină, dăm din cap și mergem mai departe. Asta dacă le observăm. Anormalul e normal într-o societate care nu și-a făcut curat în camera plină de șobolani, gîndaci, mizerie întărită, rîie în cearșeafuri pe care a lăsat-o în urmă comunismul. Comunismul cine e, de fapt? Nu sîntem tot noi? Noi cei care am crezut că ne dăm de trei ori peste cap și ne transformăm în prințul cel frumos, dar la a treia tumbă ne-am rupt gîtul, ca unele gimnaste obligate să meargă dincolo de ceea ce spaima lor le spunea că e frontiera către iad. Oroarea totală este decizia clubului de a lăsa antrenarea acuzată de practici terifiante, deși suspendată, să antreneze în continuare unele fete date expres în grija ei de părinții lor. Ceea ce e o nebunie. Nu există în statul român legi care să protejeze minorii de abuzuri indiferent de ceea ce hotărește peste capul lor oricine, inclusiv genitorii lor? De ce o antrenoare în legătură cu care propriul club spune că „există indicii rezonabile privind rele tratamente aplicate minorilor” mai poate lucra cu copii? Cum se poate așa ceva?! Nu cumva trebuie să se termine o anchetă și să existe o decizie publică înainte de orice? Ce face Agenția Națională pentru Sport, dincolo de a organiza gale? Poate îi vine ideea să articuleze și o Festivitate a Sadicilor din Sport. Pare că o luăm înapoi către vremurile întunecate de unde au venit către noi mari sau mici personalități zdruncinate pentru a ne mărturisi traumele pe care le poartă pe piele și în toate organele interne, fizice sau nu. Trebuie ascultat Bruce Springsteen cînd vorbește despre rudele cu probleme psihice pe lîngă care a crescut și despre tatăl lui a cărui amintire încă îl cutremură și îl întristează. Ce vor vorbi cînd vor deveni adulți acești copii ai societății noastre despre noi toți, rudele lor mai mult sau mai puțin îndepărtate, toți cei care au trecut pe lîngă ei în vreme ce erau striviți în ființa lor? Propun să ne pregătim.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
