„Foamea de bani” a statului și investitorii financiari

Într-un moment în care este clar că băncile centrale vor trece la scăderea dobînzilor de referință, investitorii pe piețele financiare se întreabă: ce urmează? Și unde va fi rentabil să își plaseze banii? Pentru că scăderea dobînzilor de politică monetară nu vine doar cu bucuria pentru cei care au credite (cărora le vor scădea dobînzile variabile), ci și cu dezavantajul adus depunătorilor în bănci. 

Scăderea dobînzilor este certă. Banca Centrală Europeană este la a doua iterație, Rezerva Federală americană va opera reduceri în această toamnă (Jerome Powell, președintele Fed, a spus răspicat că a venit momentul pentru reducerea dobînzii), iar Banca Națională a României a făcut un prim pas de reducere, iar acum conducerea se mai gîndește cum să continue.

De obicei, operațiunea de reducere a dobînzii vine la pachet cu o mutare a unor sume de bani către piața de capital. Investitorii renunță la o parte din banii din depozitele bancare și îi canalizează către acțiuni. 

Diferența dintre cele două zone de plasament este mare. Băncile oferă depozite pe termen lung, cu dobînzile pieței, și garantează pînă la un anumit nivel (100.000 de euro) siguranța economisirii. Depozitele bancare sînt considerate plasamente sigure în limita nivelului de garantare. Pe de altă parte, este adevărat că, de la criza economică din anul 2008, sistemul bancar european a fost stabil (cu unele excepții care s-au rezolvat prin preluarea băncii aflate în dificultate și fără ca depunătorii să aibă în vreun fel de suferit). 

Mai sigură decît depozitul bancar este cumpărarea de titluri de stat. Există o garanție a statului (atît timp cît statul nu intră în incapacitate de plată), se oferă dobînzi decente, iar emisiunile de titluri de stat sînt atît în lei, cît și în euro. Cu alte cuvinte, investitorul financiar român are la dispoziție instrumente care îi permit un plasament în principiu sigur, la randamente rezonabile.

„Foamea de bani” a statului român face ca Ministerul Finanțelor să emită des titluri de stat pentru populație, ceea ce este un avantaj pentru investitorii mici sau mari. Doar că dobînda oferită persoanelor fizice la cumpărarea de titluri de stat va urma și ea tendința dobînzii-cheie. Chiar dacă statul are nevoie de bani la buget, tendința va fi de scădere a dobînzii, pentru că urmează traiectoria dobînzii de referință. 

Investitorii care sînt nemulțumiți de randamentul obținut pentru banii plasați în bănci sau în titluri de stat pot crește gradul de risc și se pot orienta către piața de capital. Piața românească este mai puțin diversificată, pentru că în continuare lipsesc produsele derivate, piețele străine pe care se poate ajunge ușor astăzi sînt mult mai generoase în materie de produse financiare. 

Investitorii care consideră că riscul plasamentului în acțiuni este prea ridicat pot apela la fonduri de investiții care nu sînt altceva decît niște vehicule financiare care preiau banii investitorilor, le dau în schimb unități de fond, iar sumele încasate sînt investite în active financiare mai mult sau mai puțin riscante. 

În felul acesta, fondurile de investiții reușesc să împacheteze mai multe acțiuni de pe piață și astfel riscul se reduce. Fondurile sînt foarte bune pentru investitorii care au un profil de risc moderat și care sînt dispuși să păstreze banii o perioadă mai lungă de timp, precum doi-trei ani.

De altfel, recomandarea specialiștilor este ca banii să fie plasați pe o perioadă medie sau lungă de timp. Toate analizele de specialitate arată că investițiile pe termen lung (opt-zece ani) au avantajul că pot depăși eventualele crize și pot fructifica apoi creșterile de prețuri. Pentru că istoria arată că un plasament pe Bursă va oferi randamente foarte bune cu condiția să fie făcut pe o perioadă lungă de timp, iar o eventuală criză economică nu ar trebui să îi sperie pe investitori. Scăderea prețului acțiunilor poate apărea pentru o perioadă scurtă de timp; de asemenea, o criză se poate manifesta, dar cifrele bursiere arată că după scăderea prețului acțiunilor, acesta va crește. Toate datele și toate cifrele demonstrează că investitorii care au răbdare vor cîștiga. 

Aici vorbim despre plasamentele cele mai cunoscute de pe piața de capital care arată că răbdarea ar trebui să fie o calitate a investitorilor. De altfel, este celebră zicala: cumpără cînd toți vînd și vinde cînd toți cumpără. Această butadă, în aparență simplă, arată o întreagă filozofie pentru investiții pe care, dacă un investitor reușește să o transpună în practică, are toate șansele să obțină cîștiguri cu randamente bune. 

De altfel, un mare investitor financiar arată, din felul în care manageriază portofoliul fondului pe care îl conduce, cele cîteva calități pe care trebuie să le aibă orice investitor: să păstreze investiția pe termen lung, să cumpere acțiuni la companii ale căror produse le achiziționează în calitate de consumator și să adauge periodic noi sume investite mici, dar constante. 

În fine, există și produse populare, dar care nu fac parte din categoria investițiilor, nu doar pentru că sînt riscante, ci pentru că nu sînt reglementate. Cel mai bun exemplu sînt chiar criptomonedele. La care se adaugă o mică surpriză. Recent, un oficial al BNR a prezentat un studiu care arată că din 100 de miliarde de lei, plăți cu cardul, 10 miliarde de lei se duc către agențiile de pariuri și cazinouri. Ceea ce ne arată că o parte dintre „investitorii” români sînt seduși de ideea unui tun, a unui cîștig rapid. Dar aceasta nu este decît o excepție. Regula este că riscul este atît de mare încît pot rămîne fără bani.