Grup social, grup sanitar

Cînd am auzit prima dată, acum cîteva decenii, sintagma grup social folosită, în discursul unui activist local, cu sensul termenului grup sanitar – deci cu referire eufemistică la toaletele publice –, am crezut că este vorba de o simplă eroare provocată de neatenție, din pricina unei vagi asemănări formale dintre două adjective care încep cu același sunet. Se pare însă că uzul neobișnuit a fost și încă mai este relativ răspîndit, trezind din cînd în cînd nedumerirea sau amuzamentul celorlalți vorbitori, care îl consideră, pe bună dreptate, ridicol și creator de confuzii.

Sintagma grup sanitar este înregistrată în dicționarele noastre moderne, ca subordonată unui sens mai general al cuvîntului grup („ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot”, DEX). Explicația termenului tehnic este „încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie)” (DEX). Cu un sens ceva mai larg, sintagma apărea, spre mijlocul secolului al XX-lea, în anunțul unei licitații pentru construcția unui „grup sanitar cu garderobă, duşuri, lavabouri, W.C.” (Universul, 1943). Cealaltă sintagmă – grup social – are sensuri curente sau specializate în sociologie, antropologie, politologie, referindu-se la structura societății și la relațiile dintre persoane. Sintagma a început totuși să se folosească în română, prin anii 1950, și cu un sens specific arhitecturii și construcțiilor, pentru a descrie un ansamblu de spații destinate relaxării în comun, în cadrul unui loc de muncă, de exemplu într-o fabrică sau pe un șantier. În Viața Capitalei din 31.10.1953, un titlu de pe prima pagină anunța „O nouă construcție pentru oamenii muncii. Grupul social de la întreprinderea «Clement Gottwald»”; în articol se descria alcătuirea grupului, cuprinzînd săli de lectură, șah și bibliotecă, sală de sport, de clasă, de repetiții artistice, vestiar, cabine de duș. Știri asemănătoare aveau să apară și în următoarele decenii: „astfel, la principalul grup social s-a amenajat o sală culturală înzestrată cu bibliotecă, aparat de radio şi televizor, cele necesare pentru tenis de masă, precum şi alte jocuri distractive” (articolul „Grupurile sociale – locul unei intense activități cultural-educative”, în Drum nou, 1967); „la începutul acestui an a fost dat în folosinţă un grup social compus din: baie cu 20 duşuri îmbrăcată în faianţă, spălătorie cu 29 lavoare asigurate cu apă caldă şi rece, două vestiare pentru bărbaţi şi femei, un dispensar şi o cameră destinată staţiei de amplificare” (Flacăra Sibiului, 1961). Cum se vede, ansamblurile respective cuprindeau și spații cu destinație igienică, uneori puse în prim-plan. Sintagma era folosită în domeniul arhitecturii, în care se făcea însă clar distincția dintre grup social și grup sanitar: „s-a proiectat un grup social studenţesc compus din cămin şi cantină (...). În cadrul proiectului de cămin, s-a propus ca unitatea de cazare de 10 studenţi să fie compusă din două camere de dormit, deservite de un grup sanitar (duș + W.C.)” (în revista Arhitectura, 1979).

Treptat, pentru unii vorbitori grupul social s-a redus la scopurile igienice, iar sintagma a devenit un sinonim pentru grup sanitar, chiar unul înzestrat cu o mai mare forță eufemistică. Găsim în presă dovezi ale acestei alunecări de sens, atît înainte de 1989 – „grupul social public” (Cuvîntul nou, 1985), „grupurile sociale bine întreținute nu au lipsă nici un robinet” (Munca, 1986) –, cît mai ales după decembrie 1989, cînd criticile la adresa stării deplorabile a toaletelor publice nu mai sînt cenzurate: „în anii 1983-1984 s-a construit în dreptul scării de la adresa mai sus menţionată, la 30 de metri distanţă de cofetăria «Cedonia», un grup social (W.C.) ... Cerem insistent şi cu toată hotărîrea desfiinţarea acestui grup social care nu-şi are utilitatea (unităţile din jur au grupuri proprii), ci doar degradează mediul ambiant şi civilizaţia municipiului“ (Tribuna, 1990); „dacă vă trece prin gînd să treceți pe la grupurile sociale de la restaurantul (...) din Zalău, vă sfătuiesc să renunțați. Riscați o hepatită” (Graiul Sălajului, 1991). Și în prezent, formula apare în diverse anunțuri: „Grup social în curte cu WC și chiuvetă” (facebook.com), „grup social (WC public)” (anpm.ro).

Confuzia dintre grupul social (în accepția sa arhitecturală) și grupul sanitar a fost înlesnită nu doar de asemănarea dintre cuvinte, ci și de parțiala suprapunere a spațiilor. A contribuit la ea, probabil, și intenția eufemistică a vorbitorilor. Rezultatul este, desigur, complet nefericit. Ideea pe care o implică formula grup social – de socializare în toaletele publice – trezește perplexitate și produce un efect comic involuntar.

Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).