Ne mai crește sau nu nivelul de trai?

Cîteva afirmații ale dlui Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale a României (BNR), au dat naștere unui val de comentarii. Lazea, care de fiecare dată cînd participă la diverse evenimente precizează că nu vorbește în numele BNR, ci al său personal, ca economist, a spus că românii nu ar trebui să se aștepte să le mai crească nivelul de trai, că deja trăiesc cu mult peste posibilități și că ar face bine să repare anumite bunuri casnice sau personale pe care le utilizează, să le refolosească, să meargă mai mult cu mijloacele de transport în comun și să nu mai călătorească cu avionul, ci cu trenul. 

Afirmația dlui Lazea include două teme: pe de o parte, subiectul reparării și refolosirii bunurilor, pe de altă parte, chestiunea nivelului de trai. Subiectul reparării și refolosirii bunurilor are mai multe abordări. Una este legată de protejarea mediului. Temele de mediu nasc deja multe controverse în societate, adeseori taberele împărtășind opinii complet diferite, iar subiectul avînd un efect de divizare a societății. 

De aceea, cei care cred că reciclînd, refolosind și reparînd vor contribui la protejarea mediului vor îmbrățișa fără rezerve opinia dlui Lazea. Dimpotrivă, cei care sînt reticenți față de metodele promovate în prezent pentru protejarea mediului vor fi extrem de critici la adresa economistului Valentin Lazea. 

A doua abordare ține de venituri, de nivelul consumului. Fără a generaliza, pentru că situațiile și categoriile de populație sînt diferite, o parte dintre români suferă de consumerism. Adică sînt tentați să cumpere mai multe produse alimentare decît vor mînca, să își schimbe aparatura electrocasnică mai repede decît o cere starea de funcționare și să își cumpere o mașină mai scumpă și mai mare decît le permite bugetul. 

Astfel de excese ajung să fie cenzurate de creșterea prețurilor. Este o ajustare destul de abruptă, dar care poate funcționa, în sensul că perioada inflaționistă, pe care România a traversat-o în ultimii ani, reduce apetitul pentru consum din cauza scăderii veniturilor reale. În orice caz, într-o țară îndrăgostită de consum, îndemnul dlui Lazea este cu adevărat curajos, pentru că vorbește despre ieșirea din zona de confort.

Mai complicată este situația în cazul nivelului de trai. Atunci cînd dl Lazea spune că românii ar trebui să se aștepte să nu le mai crească nivelul de trai și că trăiesc peste posibilități ar trebui să ne întrebăm la cine se referă. Pentru că în România sînt atît de multe categorii sociale încît analiza trebuie să ajungă în zone cu mai multă profunzime. 

Astfel, există categorii profesionale care și-au asigurat venituri salariale care le permit un nivel de trai european. Culmea este că o parte dintre aceștia sînt angajați ai statului. De exemplu, angajații din sistemul de justiție au primit prin lege venituri atît în perioada de activitate, cît și la ieșirea la pensie de nivel european. 

De asemenea, industria aviatică, în pofida performanțelor economice slabe ale companiei naționale, este racordată la standardele de venituri europene. În plus, sînt instituții publice autonome, precum BNR, ANRE, ASF sau ANCOM, care își raportează veniturile salariale la nivelul instituțiilor omoloage din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, o serie de angajați din sectorul public au reușit să ajungă cu veniturile la standardele europene. 

Oare la aceștia s-a referit Valentin Lazea cînd a spus că trebuie să se aștepte să nu le mai crească nivelul de trai? Mai degrabă, nu, pentru că, după cum cresc cheltuielile de personal din bugetul de stat, funcționarii statului plătiți din fonduri publice își vor păstra sau chiar își vor crește nivelul de trai.

Există și categorii de bugetari care au venituri mult peste media salariului mediu din România. Militarii, diplomații, angajații din serviciile speciale, o parte din medici, polițiștii sau parlamentarii formează profesiile și ocupațiile plătite din bani publici în care se cîștigă mult peste media veniturilor salariale pe țară. În plus, cei mai mulți dintre acești angajați ai statului și-au asigurat și pensii speciale, prin felul în care sînt calculate și prin condițiile de retragere din serviciu. 

În ceea ce privește sectorul privat, ideea dlui Lazea nu este deloc potrivită, dacă ea nu sugerează cumva posibilitatea apariției unei crize economice. Altfel, este în ADN-ul companiilor să își propună să aibă o cifră de afaceri mai mare și un profit în creștere. Este un nonsens economic să le spui unor manageri sau acționari ai companiilor private să se resemneze în ceea ce privește creșterea nivelului lor de trai. Ei vor dori întotdeauna ca afacerea să crească și, odată cu ea, și veniturile lor.

Desigur, există categorii defavorizate în România (angajați cu salariul minim, șomeri, tineri care nici nu lucrează, nici nu învață ș.a.) care au nevoie să le crească nivelul de trai. Bineînțeles, acest lucru se poate face atît prin eforturi proprii (creșterea gradului de educație), cît și prin progresele economiei care ar putea să le ofere job-uri mai bine plătite. Mai complicat este că o parte dintre persoanele vulnerabile din România (prin prisma veniturilor obținute) își pot crește nivelul de trai lucrînd în statele Uniunii Europene. 

La nivel macroeconomic, România trebuie să își propună să crească produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor. De altfel, cele mai recente date publicate de Eurostat arată că România a ajuns la un PIB pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, de 78% din media europeană, mai mult decît Bulgaria, Grecia, Slovacia, Letonia, Croația și Ungaria și aproape de Polonia (80%). Din acest punct de vedere, politicienii români ar trebui să își asume un criteriu de performanță – și anume, România să ajungă în următorii ani la nivelul mediei Uniunii Europene ca PIB pe locuitor.

Să fi făcut referire dl Lazea la buget? Adică să fi fost un apropo ca Guvernul să mai oprească nivelul de consum, să reducă deficitul bugetar și să încetinească ritmul îndatorării? Nu ar fi rău, dar șansele de a fi ascultat de membrii Guvernului în acest an plurielectoral sînt minime. Temele propuse de economistul Valentin Lazea pot fi criticate, pot fi îmbrățișate, dar nu pot fi trecute cu vederea.

Constantin Rudnițchi este analist economic.