Pace și semiconductori – România președintelui Ciolacu –

După luni lungi de ezitări, Marcel Ciolacu și-a făcut curaj și s-a lansat în cursa prezidențială. Șeful PSD știe bine că ăsta e un drum fără întoarcere – ajunge la Cotroceni sau ajunge în tribună alături Victor Ponta, Viorica Dăncilă și Liviu Dragnea. Marcel Ciolacu nu prea avea de ales, singurul fel în care s-ar fi putut salva de obligația de a candida era să găsească un candidat cu șanse care să nu aibă ulterior pretenția de a controla partidul. Mircea Geoană ar fi fost o opțiune, însă lunga istorie de animozități între fostul președinte al PSD, azi independent, și liderii partidului a fost mai importantă. O să las însă caselor de pariuri atît de apropiate de PSD ocazia de a specula pe tema șanselor lui Marcel Ciolacu de a ajunge președinte și am să încerc să deslușesc ce fel de proiect propune candidatul României. 

Prima concluzie e că nici el nu știe prea bine. Discursul de la lansare a fost o salată de clișee și aluzii menite să apese butoanele cît mai multor categorii de electorat. Să le luăm pe rînd. Mai întîi un pic de ipocrizie: „Vi s-a promis, mai întîi, că o să „trăiți bine”. Apoi vi s-au tăiat salariile și pensiile. După zece ani, vi s-a promis o «Românie educată». Și ați primit un sistem de educație eșuat, în care copiii sînt mai expuși la droguri decît la carte”. Un atac la foștii președinți. Convenabil, dl Ciolacu uită că PSD le-a fost partener ambilor președinți în diverse formule de guvernare. Azi, PSD e la guvernare pentru că așa a dorit Klaus Iohannis. „România educată” e, în bună măsură, și un proiect al Guvernului. Un proiect, după cum bine spune dl Ciolacu, eșuat. 

# Ion Iliescu vibes: „După 20 de ani, România are nevoie de un președinte echilibrat!“

# Omisiuni facile: „După 20 de ani, România are nevoie de un președinte care să unească toate forțele politice și energiile din societate în jurul unui mare proiect de țară”. Proiectul acela există deja. Se numește PNRR și e pe jumătate ratat de actualul guvern. Puteți paria liniștiți pe un scandal gigantic atunci cînd se va fi scurs perioada în care România trebuia să cheltuiască miliardele de euro care îi stăteau la dispoziție. 

# Un paragraf pentru neliniștea colegilor de la AUR. Și, din motive diferite, pentru neliniștea colegilor socialiști europeni: „Susțin cu toată tăria libertatea de expresie, economică, religioasă și sexuală. Dar nu cred deloc în libertatea de a distruge fibra acestei națiuni. Să contești toate valorile nu este o formă de manifestare a libertății. Cei care batjocoresc familia sînt cei care trăiesc fără căpătîi!”. A durat cam cinci minute pînă cînd unirea forțelor și energiilor din societate s-a făcut praf. La fel și echilibrul. 

# Călugărul Vasile se întoarce. Dar azi, Vasile e mamă singură cu domiciliul în inspirația scriitorului de discursuri al premierului: „Îmi amintesc și acum că, înainte să luăm decizia de a ne asuma guvernarea, m-am întîlnit într-una din deplasările din țară cu o mamă singură, cu doi copii. Mi-a rămas viu în minte felul simplu și amar în care acea femeie și-a descris viața: «Muncesc 14 ore pe zi. Dar trăim de pe o zi pe alta. Nu pot să mă gîndesc la viitor atunci cînd am de plătit facturi, cînd trebuie să le iau copiilor mîncare și să-i trimit la școală». Părea un om înfrînt deja”.

# Să vorbim despre pensii speciale? Bine, nu vorbim. 

# „Reînnoirea României va începe cu reindustrializarea țării. România trebuie să devină în zece ani unul dintre principalele hub-uri tehnologice și industriale din Europa”. Marota asta cu reindustrializarea e tipică pentru orice nostalgic după vremurile lui Ceaușescu. Nu cred că Marcel Ciolacu e în categoria asta, însă îi e probabil foarte ușor să citească banalități de pe o foaie. Adevărul simplu e că România nu duce lipsă de industrie. Doar că, poate spre surprinderea premierului, e mai aproape de 2024 decît de 1989. Pasajul ăsta de discurs continuă cu referiri succinte la diverse industrii care trebuie încurajate pe viitor. Un fel de plan cincinal expus vag și neargumentat. Nici o vorbă despre companiile care există deja, nevoile lor și oportunitățile lor de dezvoltare. 

# „România trebuie să dezvolte fabrici de baterii electrice, la fel cum poate să devină jucător important pe piața semiconductorilor.” România trebuie să trimită iepuri în spațiu și să devină jucător important pe piața de mango. Propoziții scrise doar pentru a marca cuvinte-cheie ca „semiconductori”. AMD, NVIDIA și Qualcomm pregătesc deja planuri de răspuns pentru iminenta lansare a cipurilor românești. Într-o notă mai serioasă, premierul ar fi putut poate să explice comunității de IT din România ce are de gînd să facă pentru a-i oferi o șansă să supraviețuiască și să crească în condițiile în care aproape fiecare țară de pe Pămînt se vede pe sine ca pe un nou Silicon Valley. 

# „Vreau să fiu clar: susțin necondiționat protejarea spațiilor verzi! Am susținut centura verde a Bucureștiului și Via Transilvanica. Dar vă reamintesc că excesele și extremele sînt dăunătoare. Nu putem să protejăm clădiri dezafectate sau terenuri virane. Acelea nu sînt centuri verzi, sînt centuri gri. Murdare, toxice și uneori aflate chiar în inima orașelor. Trebuie să schimbăm legile în beneficiul oamenilor pentru a putea reconstrui aceste spații.“ Șuieratul acela straniu care se aude pe fundal este oftatul de plăcere al dezvoltatorilor imobiliari. 

# „România nu va intra și nu va fi atrasă în nici un război! Pacea și stabilitatea sînt condițiile fundamentale pentru prosperitate. Voi avea grijă să rămînă așa! Voi fi garantul independenței naționale, dar nu voi fi niciodată de acord cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu.“ Articolele 4 și 5 tocmai și-au dat demisia din Tratatul NATO și au plecat în concediu la Sankt Petersburg.

Poate că ar fi fost util să trecem în revistă și ce nu a zis Marcel Ciolacu. Nu a zis că nu se vor mări taxele, ci doar că nu se va întîmpla peste noapte. Nu a zis nimic despre Justiție și starea jalnică în care a fost adusă. Nu a vorbit despre deficitele bugetare, nu a zis nimic despre cheltuielile statului, nu s-a atins de sectoare importante cum e, de exemplu, Sănătatea. Veți spune că nu sînt subiecte pentru un președinte. Voi replica amintind că și-a găsit spațiu pentru a excita dezvoltatorii imobiliari, dar nu și pentru cîteva segmente importante ale administrației publice. Dacă sîntem politicoși, calificăm asta drept inconsecvență și dăm vina pe scriitorul de discursuri. Dar cred că explicația e alta. România este un stat mare, doar președinții din ultimii 20 de ani au fost mici. Fraza e tot a prezidențiabilului PSD. Are dreptate. Dar judecînd după acest discurs de lansare, dacă mîine Marcel Ciolacu, cu figura lui de ursuleț mișel, va deveni președinte al României, nu vom asista la nici o schimbare reală. Acum zece ani am înlocuit cuburile de gheață din paharul de whisky cu un palton trîntit pe capotă, azi Marcel Ciolacu propune proiectul „România soporifică”, o țară din Est al cărei slogan publicitar ar putea rămîne neschimbat pentru următorii  cinci ani: „Merge și așa”.

P.S. Promit o ladă de mango românesc biroului de presă al PSD dacă se învrednicește să pună discursurile „lu’ șefu’” pe site. Erau vremuri cînd site-ul ăla era aproape util.