Plus/minus digitalizare

Dacă este să privesc în urmă anul școlar care tocmai s-a încheiat, spun cu certitudine că cea mai semnificativă noutate pe care a adus-o este digitalizarea evaluării. Mărturisesc că la început, cînd s-a anunțat că la simulările examenelor naționale se va organiza această evaluare digitalizată, am fost sceptic cu privire la capacitatea logistică, dar și a resursei umane de adaptare. Apoi, am fost convins că, dacă la examenul de evaluare națională și la bacalaureat s-ar putea duce mai ușor la bun sfîrșit, la examenele de titularizare, respectiv de definitivare în învățămînt, nu se va aplica din acest an școlar. De ce? Pentru că, dacă la examenele elevilor vorbim despre cîteva discipline de examen, numărabile pe degetele de la o mînă sau de la două mîini, la examenele profesorilor paleta disciplinelor este semnificativ mai mare. Spre exemplu, în județul Cluj, la examenul pentru definitivarea în învățămînt s-au înregistrat 44 de discipline de examen. De ce mi se părea mai dificil, dat fiind numărul mare de discipline? Pentru că trebuia gestionată interfața platformei, astfel încît pentru fiecare dintre aceste discipline să existe borderoul digital particularizat, ceea ce mi se părea greu, cu potențial de erori. M-am înșelat și am văzut apoi că, existînd cîmpuri predefinite, cu posibilitate de generare a altora similare, lucrurile nu sînt complicate deloc. Cu toate aceste rezerve ale mele, așadar, s-a dovedit că se poate. Pentru mine este ca un vis personal realizat, pentru că, așa cum am mai scris, încă în urmă cu vreo zece ani imaginasem un astfel de sistem, pe care am vrut să-l implementez ca proiect personal de evaluări de pregătire a elevilor pentru examenele naționale, cu repartizări randomizate ale lucrărilor scanate către evaluatori.

Așadar, vreau să punctez, sintetic, deși am mai scris despre această noutate și împreună cu prietena mea, Monica Halaszi, și singur, cele mai semnificative cîștiguri ale acestui sistem de evaluare, dar și cîteva aspecte care cred că pot fi îmbunătățite. Mai întîi, la nivel logistic. Costurile pentru această digitalizare nu le cunosc, dar cu siguranță nu au fost mici, pentru că au presupus asigurarea de scanere profesionale pentru toate sălile în care au fost susținute probe de examen. Sigur, și laptop-uri, dar acestea cam existau deja. Scanerele au fost folosite și prin transfer, de la o unitate școlară la alta, în funcție de nevoi, la nivel județean. Dar aceste costuri se amortizează în timp, pe de o parte, apoi se amortizează prin reducerea altor cheltuieli. Pe scurt, se face economie începînd de la unele consumabile, care nu mai sînt necesare în contextul scanării, pînă la costurile aferente transportului lucrărilor din județele de proveniență pînă în cele unde erau organizate centrele de evaluare. Nu mai vorbesc despre consumul de timp și de energie. Scanarea lucrărilor a eliminat total acest consum de timp și de efort, lucrările ajungînd instantaneu în spațiul virtual de stocare și fiind imediat accesibile în oricare centru de evaluare, din oricare colț al țării.

Apoi, marile cîștiguri sînt obținute din perspectiva calității propriu-zise a evaluării. Se elimină, mai ales, orice posibilitate de negociere între cei doi evaluatori care notează o lucrare, aceștia necunoscîndu-se între ei, cîtă vreme lucrările sînt repartizate randomizat. Implicit, se elimină posibilitatea de a nu se corecta lucrările la a doua mînă, o practică existentă în trecut, cînd profesorii evaluatori, știind cu cine fac schimbul de lucrări, își dădeau unii altora listele cu note de la prima mînă de notare (nu spun că întotdeauna...). În aceeași ordine de idei, se elimină posibilitatea ca evaluatorii să acorde alte punctaje decît cele prevăzute explicit în barem sau punctaje fracționare, intermediare, neprevăzute de acesta, fie din neatenție, fie din considerente subiective. Platforma digitală nu permite decît introducerea punctajului fixat pentru fiecare idem. Se reduce, astfel, semnificativ posibilitatea apariției unor diferențe dintre notele acordate de cei doi evaluatori. Ceea ce se mai cîștigă este și o doză de responsabilitate ridicată pentru că, totul fiind înregistrat digital, tu ca evaluator ești mai atent, căci e simplu să se identifice pînă la nivel de subpuncte unde există recurențe de notare defectuoasă. Pot fi făcute statistici minuțioase cu privire la notarea fiecărui item și subitem, aici existînd un alt cîștig, în privința unor posibile analize statistice. Se poate inclusiv analiza existența unor greșeli tipice care există în lucrări, pînă la nivel regional sau local, pentru a se trage concluzii despre erori tipice în predare sau despre nevoia de a se insista în predare pe anumite conținuturi sau competențe. Sigur, asta presupune un proces de analiză sistemică realizat de specialiști, dar este un drum care se deschide.

Să menționez și cîteva aspecte care pot fi îmbunătățite, ca să închid apoi subiectul. Mai întîi, din punct de vedere logistic, cîteva sugestii care cred că ar putea fi puse în aplicare fără mare efort. S-ar putea renunța la ștampilarea tuturor lucrărilor pe fiecare colț secretizat, este o procedură inutilă în actualele condiții de examen și presupune o alergătură continuă a președintelui de comisie prin săli, pe parcursul desfășurării probei. Aș mai menționa anonimizarea numelui candidaților la toate examenele. Mi-ar plăcea, de asemenea, să se găsească o soluție pentru ca evaluatorii să poată corecta lucrările de oriunde s-ar afla, cum s-a întîmplat la simulări, să nu trebuiască să vină într-un centru de examen, unde să stea la laptop-uri în săli pînă finalizează evaluarea. Mi-ar plăcea să se găsească soluții și pentru ca examenele profesorilor să nu se mai întindă pînă în august. Nici pentru candidați nu este prea plăcut, avînd în vedere că stau încordați și cu emoții cel puțin jumătate din vacanță, nici pentru profesorii implicați organizatoric, aceștia ajungînd să nu mai aibă suficient timp de organizare a concediilor. Mi-ar mai plăcea ca toate procedurile privind etapele premergătoare ale examenelor profesorilor să intre într-o etapă de reformare digitală: dosarele, transmiterea rapoartelor de inspecții, validările de fișe etc. să se poată face digital. Mai menționez, în privința dimensiunii profesionale a evaluării, cîștigul pe care l-ar reprezenta un corp restrîns de evaluatori experți, selectați național, care să asigure recorectarea lucrărilor care au diferențe mari de punctaje în urma evaluării lor de către primii doi evaluatori.

Una peste alta, închei cu marcarea pozitivă a unui salt semnificativ făcut de sistem. Este cu adevărat un cîștig enorm. Pe care trebuie să-l punem cu semnul plus în dreptul celor care l-au gîndit și l-au făcut posibil.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.