Și dacă sînt doar proști?

Mă miram acum două săptămîni, în acest spațiu, de strania apatie a autorităților de la București cu privire la ploaia de acuzații la adresa Alianței pentru Unitatea Românilor. Scriam atunci că, refuzînd să ancheteze și să clarifice presupusele legături ale AUR cu interese rusești, întreaga piramidă administrativo-politică în fruntea căreia se află Marcel Ciolacu normalizează ideea că oricine spionează pentru o putere străină ostilă poate acționa liber în politica românească. 

Între timp s-au mai întîmplat lucruri. Potrivit șefului Poliției Naționale din Republica Moldova, autoritățile de acolo au oprit cîteva sute de oameni care se pregăteau să meargă la București pentru a protesta în preajma locului în care se desfășura Congresul Partidului Popular European. Congresul de la București a fost probabil cel mai important eveniment politic cu participare internațională desfășurat anul acesta în România. Au fost prezenți președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (ținta principală a prezumtivilor protestari), și mai mulți șefi de state și guverne. Viorel Cernăuțeanu, polițistul care a făcut anunțul, a precizat că fiecare dintre protestatari ar fi primit sau ar fi urmat să primească cîteva sute de euro. Întregul efort ar fi costat undeva spre o sută de mii de euro, potrivit unor calcule. De unde veneau banii? De la Ilan Șor, un personaj sulfuros din politica moldoveană cunoscut pentru pozițiile sale anti-occidentale. 

Sigur, România fiind o țară liberă, oricine e liber, teoretic, să protesteze dacă simte nevoia. Însă aici nu era vorba de vreo enervare autentică, ci de niște drone moldovene plătite de un oligarh condamnat pentru furtul unui miliard de dolari și, în prezent, refugiat în Rusia. Altfel spus, un cetățean străin, cu interese contrare României, încearcă să influențeze direcțiile politice de la București. 

Și apoi vine și știrea important: potrivit lui Cernăuțeanu, manifestația de la București s-ar fi organizat în colaborare cu – surpriză – AUR. Deci partidul românesc colaborează cu partidul pro-rus din Moldova. 

Consecvent, premierul-care-se-bate-cu-extremismul-la-televizor nu a dat nici un semn de îngrijorare privind întîmplarea asta. Dar deja nu e de mirare. Te-ai fi așteptat totuși ca patrioții din PNL să fi emis măcar niște zgomote dezaprobatoare dat fiind că ținta era un eveniment la care erau gazde. Nici vorbă. La fel ca șeful lor de la PSD, peneliștii tac înțelept preferînd să nu vadă o operațiune rusească ce îi avea ca țintă. 

De ce? Am o singură explicație, dar înainte trebuie să mai trecem în revistă un eveniment recent. Este vorba despre indiscutabila victorie a României în procesul cu compania canadiană care încearcă de mulți ani de zile să exploateze aurul de la Roșia Montană. Te-ai fi așteptat ca anunțul făcut de Curtea de Arbitraj Internațional de la Washington să fie unanim salutat și întreaga afacere, sordidă și sulfuroasă, să fie pusă la raftul cu amintiri recente. În loc de asta, am avut parte de un festival de acuzații și recriminări între Putere și Opoziția liberală. USR s-a grăbit să sugereze că premierul ar fi favorizat speculații pe bursă, iar din mediile apropiate premierului s-au lansat acuzații că membri ai USR ar fi deținut acțiuni la Roșia Montană Gold Corporation. Totul a plecat de la declarațiile lui Marcel Ciolacu care sugerau că acest proces este în proporție de 99% pierdut. De ce a făcut premierul asta nu e clar. Curtea de la Washington nu e compusă din procurori DNA care dau informații pe surse și nici din judecători CSM care răspund la comenzi politice. Deci orice presupusă scurgere de informații e exclusă. De ce n-au avut un pic de răbdare reprezentanții statului român? Mister. 

Se poate specula foarte mult pe tema asta. Dar probabil cea mai plauzibilă explicație este aceea că Puterea din România suferă de un amatorism îngrozitor. Ca spectatori avem tendința să încercăm să identificăm modele de comportament rațional în ceea ce fac autoritățile noastre. Vrem să credem că, chiar și atunci cînd fac tîmpenii prin acțiune (declarațiile privind Roșia Montană) sau inacțiune (apatia cu privire la AUR), există un plan. Există o intenție bine definită, un curs logic de acțiuni menite să obțină un rezultat clar. 

V-ați pus totuși problema că sînt doar proști? Că nu știu cum să rezolve problema influenței rusești în România, dacă ea există? Că habar nu au cum să administreze o chestiune care se putea solda cu despăguri de miliarde plătite din buzunarul contribuabilului și numai norocul și o echipă bună de avocați i-au salvat în timp ce ei erau preocupați obsesiv cu administrarea percepției în cazul unui eventual eșec? Și că preocuparea asta bolnavă cu administrarea imaginii e și motivul pentru care se bat cu extremismul la televizor, dar n-au ochi să vadă faptele?

Opoziția mai strigă uneori că România nu a scăpat încă de pericolul dictaturii. În fapt, trăim deja într-una. Un autoritarism al superficialității, un regim al amatorismului absolut condus de niște caporali ai imaginii incapabili să vadă dincolo de ecranul unui televizor pe care au dat prea mulți bani. 

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ