Va strica Biden totul?

După prestația poticnită și neconvingătoare a președintelui american Joe Biden din timpul dezbaterii cu fostul președinte Donald Trump din 27 iunie, nu e exagerat să spunem că viitorul planetei noastre poate depinde de o decizie pe care Biden trebuie să o ia. Vrea oare să rămînă în istorie ca omul responsabil pentru consecințele dezastruoase ale unui al doilea mandat Trump? Li se va alătura și el acelora ale căror eforturi de o viață de a face bine au fost zădărnicite de refuzul lor de a pune interesul public pe primul loc?

Pentru un progresist ca mine, Ralph Nader a fost la un moment dat un erou. Prima sa carte, Unsafe at Any Speed, a fost o dezvăluire șocantă a modului în care industria auto americană a pus profiturile înaintea siguranței. Aproape 50.000 de oameni au fost uciși pe șoselele din SUA în 1965, anul în care a fost publicat volumul. Cartea a declanșat o dezbatere publică decisivă, care a dus la adoptarea unor legi pentru îmbunătățirea siguranței rutiere. Pînă în 2011, numărul deceselor de pe șoselele din SUA a scăzut la 35.000 și, raportat la numărul de locuitori, s-a situat sub jumătate față de cel înregistrat cu 45 de ani înainte.

Lui Nader i se cuvin o mare parte din meritele pentru schimbările cerințelor de siguranță care s-au propagat în întreaga lume. Numărul total de vieți salvate începînd cu anii 1960 trebuie să fie acum de ordinul zecilor de milioane, iar numărul de răniri prevenite ar trebui să fie de cîteva ori mai mare.

Și totuși, nu aceasta este moștenirea lui Nader de astăzi. Alegerile prezidențiale americane din noiembrie 2000 au fost o competiție între democratul Al Gore, vicepreședintele în exercițiu, și George W. Bush, candidatul republican. Nader însă l-a refuzat pe Gore, deși protecția mediului era pentru acesta de multă vreme o preocupare principală, și a candidat pe listele Partidului Verde. Gore scrisese în 1992 bestseller-ul Earth in the Balance (Pămîntul în cumpănă), o carte care îndemna la acțiuni ferme pentru a combate schimbările climatice și alte crize ecologice, iar Bush era candidatul industriei petroliere.

La numărarea voturilor, rezultatul alegerilor depindea de candidatul care cîștiga statul Florida. Bush a cîștigat acest stat și, astfel, președinția, cu 537 de voturi, după ce Curtea Supremă a SUA a oprit o renumărare a voturilor. În Florida, Nader a avut 97.488 de voturi. Dacă Nader nu ar fi candidat, majoritatea votanților săi l-ar fi preferat, fără îndoială, pe Gore lui Bush, iar Gore ar fi fost ales președinte.

Una dintre primele acțiuni ale lui Bush în calitate de președinte a fost să anunțe că SUA nu vor pune în aplicare Protocolul de la Kyoto, care stabilea pentru țările industrializate obiective obligatorii în privința emisiilor. În lipsa unei inițiative puternice din partea SUA, eforturile internaționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră au eșuat rapid și nu și-au mai recăpătat niciodată avîntul necesar pentru a evita schimbări climatice catastrofale.

Prin urmare, în ciuda binelui incomensurabil făcut de Nader ca militant pentru siguranța rutieră, moștenirea sa principală este că a împiedicat alegerea singurului candidat prezidențial american care a acordat schimbărilor climatice atenția cuvenită, într-un moment în care fereastra de oportunitate pentru a preveni un dezastru era mai largă decît astăzi.

La fel, am admirat-o pe Ruth Bader Ginsburg, cînd era judecător la Curtea Supremă a SUA, pentru activitatea ei de susținere a egalității femeilor și a drepturilor reproductive. În 2013, însă, ea împlinise 80 de ani, devenind cel mai vîrstnic membru al Curții, și urmase deja de două ori tratamente pentru cancer. Președintele Barack Obama a invitat-o la un prînz privat la Casa Albă și i-a spus că la viitoarele alegeri intermediare democrații ar putea pierde controlul asupra Senatului. Sugestia era clară: dacă Ginsburg ar demisiona, Obama ar putea numi un înlocuitor mai tînăr, care ar susține, pentru deceniile care vor urma, valorile liberale pe care ea și președintele le împărtășeau.

Și alții i-au sugerat lui Ginsburg același lucru, dar ea nu a demisionat. După moartea sa, președintele Trump a nominalizat-o pe înlocuitoarea ei, Amy Coney Barrett. Majoritatea conservatoare din cadrul Curții a anulat decizia Roe vs Wade, care a menținut protecția constituțională a avortului timp de aproape o jumătate de secol, iar curînd după aceea guvernele statale au impus restricții drastice. Această majoritate conservatoare subminează acum activitatea Agenției pentru Protecția Mediului.

Biden a declarat în cadrul recentei dezbateri că în anul 2020 a candidat la președinție nu din dorință de putere, ci pentru a-l opri pe Trump – și că acum candidează din nou din același motiv. Dar dezbaterea a dovedit cu prisosință că Biden suferă de un declin cognitiv și că nu poate fi un președinte competent pentru încă patru ani.

Dacă Biden spune adevărul și obiectivul său principal este să-l împiedice pe Trump să redevină președinte, trebuie să anunțe că își va elibera delegații de obligația de a-l vota la Convenția democrată din august și le va cere, în schimb, să voteze pentru candidatul cu cele mai mari șanse de a-l învinge pe Trump. Gretchen Whitmer, popularul guvernator din Michigan. sau guvernatorul Gavin Newsom din California, probabil și alții, ar avea mai multe șanse să-l oprească pe Trump decît are Biden în momentul de față.

Peter Singer, fondatorul organizației The Life You Can Save, s-a retras recent din funcția de profesor de Bioetică la Universitatea Princeton. El este gazda, împreună cu Kasia de Lazari-Radek, a podcast-ului Lives Well Lived. Este autorul cărților Animal Liberation, Practical Ethics, The Life You Can Save și coautor (împreună cu Shih Chao-Hwei) al cărții The Buddhist and the Ethicist (Shambhala Publications, 2023).

Copyright: Project Syndicate, 2024

traducere de Matei PLEŞU