Despre Zilele Arhitecturii Balneare la Govora – interviu cu Ștefania TÎRCĂ, Radu TÎRCĂ & Irina LECA –

Zilele Arhitecturii Balneare la Govora, ediția a cincea (8-14 iulie), sînt organizate de colectivul de arhitecți, istorici de artă, specialiști în management cultural și în comunicare Studiogovora (http://govora.studio) în parteneriat cu Primăria orașului Băile Govora și SC Băile Govora SA, și fac parte din proiectul „În jurul apei – comunitatea patrimoniului din Govora” cofinanțat de AFCN.

Ce a cîștigat Govora în ultimii doi ani datorită eforturilor voastre (printre care și editarea unui ghid de bune practici premiat) și care este următorul cel mai important țel?

După părerea noastră, cel mai mare cîștig de pînă acum este că am reușit să aducem în discuțiile curente ale localnicilor tema bunei-cuviințe a construcțiilor, că s-a impregnat în mentalul colectiv ideea că într-o stațiune precum Govora nu poate construi oricine orice, ci că este important să se respecte un anumit specific local. Chiar s-a întîmplat ca colegul meu Radu să surprindă doi oameni conversînd informal despre asta pe stradă, așa cum discutau de obicei despre lucrurile cotidiene între vecini. Ne bucură foarte tare interesul pe care l-am stîrnit în comunitate pentru păstrarea atmosferei urbane. Sperăm ca acesta să crească în viitor și să se nuanțeze cu ajutorul celorlalte activități pe care le vom face, astfel încît să vedem roadele unei comunități atente la orașul ei.

Următorul nostru țel vine tocmai în susținerea acestui demers: ne dorim să înființăm un atelier de restaurare și o bancă de materiale, cu ajutorul căreia să dăm o mînă de ajutor atît în ceea ce privește know-how-ul, cît și intervențiile practice. Lipsa meșterilor în zonă, care să cunoască tehnicile tradiționale sau care să fie dispuși să lucreze cu materiale istorice, a contribuit enorm la degradarea mediului construit. Oamenii și-au îndreptat atenția către ce a avut de oferit piața construcțiilor și au preferat soluții mai simple, la îndemînă.

Un astfel de atelier cu bancă de materiale ar putea deveni o soluție alternativă care să ajute la păstrarea decorațiilor istorice, a tîmplăriilor, mobilierului sau materialelor originale (țigle, feronerie, cahle etc.), care ajung să devină deșeuri în prezent. De asemenea, noi am vrea să păstrăm mostre ale tuturor materialelor și elementelor specifice întîlnite în Govora și împrejurimi, iar aici oricine ar fi interesat de o restaurare sau un nou proiect ar putea consulta această colecție pentru exemple și inspirație.

De ce această a cincea ediție a festivalului govorean se intitulează „În jurul apei”?

Ne-am dat seama, de cînd studiem istoria locului, că discursul despre stațiune s-a mutat de la apele minerale, care au stat la baza fondării ei, la calitatea aerului, apele devenind secundare odată cu reducerea drastică a infrastructurii de tratament – aici ne referim, spre exemplu, la închiderea pavilionului de băi. În plus, stațiunea e străbătută de un mic pîrîu, care a fost sistematizat în ultimii ani destul de brutal, dar a primit o promenadă, un spațiu public destul de puțin utilizat, însă aflat într-un peisaj foarte frumos. Promenada începe cu Izvorul Ferdinand I, singurul izvor istoric încă funcțional, continuă cu un izvor construit în perioada socialistă, azi nefuncțional, și traversează tot orașul. Din păcate, dincolo de izvoare, cei ce se plimbă pe promenadă încă văd spatele curților, anexe și depozite, și nicidecum un spațiu îngrijit și armonios, așa cum ar fi potrivit.

Noi ne-am propus ca anul acesta să vorbim despre apă, despre rolul ei în viața stațiunii și a oamenilor, și să deschidem niște teme mai largi precum posibilitatea renaturării Hinței și întoarcerea orașului către apă și să aflăm, din discuții cu comunitatea locală, ce am putea face în această direcție.

Printre multele activități și evenimente, va exista și o expoziție grafică urbană din anii ’60-’80, însoțită de un dialog cu arhitecta Maria Duda (BAZA – Deschidem orașul) și cu Nelu Ivan – graficianul stațiunii între anii 1980-2000. Cît e importantă este contribuția lui Nelu Ivan pentru identitatea stațiunii și cum poate fi folosită acum moștenirea sa?

Povestea a pornit de la două afișe vechi pe care le-am descoperit accidental într-o centrală termică abandonată despre care vom vorbi puțin mai jos. Realizate de Oficiul Județean de Turism Vîlcea la finalul anilor ’80, ele cuprindeau un foarte frumos logo al stațiunii, precum și informații despre recomandările de cură sau chiar trasee turistice. Am aflat atunci că au fost concepute și realizate de Nelu Ivan, graficianul stațiunii, în atelierul său de grafică din centrală.

Din discuțiile cu dumnealui, am aflat că el a conceput logo-ul pe care l-am tot întîlnit prin diverse materiale, unele realizate tot de dumnealui în atelier: pe vechiul semn de intrare în oraș, azi proaspăt dispărut, pe sticlele de apă minerală, pe semnele cu „rezervat” din restaurante, pe afișele cu programul de divertisment din stațiune. Practic, vorbim de o întreagă identitate grafică, un concept unitar și coerent care astăzi nu mai există la nivel de stațiune, ceea ce este normal avînd în vedere că nu mai vorbim de un monopol al statului.

Tema graficii istorice din stațiune ni se pare foarte valoroasă și am început să recuperăm tot ce găsim, în speranța că la un moment dat vom avea un spațiu pentru o expoziție tematică. Această primă discuție despre grafica urbană, precum și expoziția care o acompaniază și care va include și artefactele descoperite de noi, e un prim pas prin care discutăm posibile direcții de interpretare și utilizare a acestei moșteniri fragile încă prezente în Govora.

Ce presupun serile de storytelling cu comunitatea și turiștii din Băile Govora, video mapping-ul sau vînătorile de comori arhitecturale?

Toate sînt diferite feluri în care oamenii pot descoperi sau redescoperi orașul. La serile de storytelling vrem să adunăm povești mai vechi sau mai noi de la turiști și localnici și să descoperim noi istorii personale și felul în care oamenii sînt atașați de loc. Vînătorile de comori, organizate atît pentru familii cu copii, cît și pentru adulți, sînt mai aplecate către valorile de patrimoniu cultural și natural și descoperirea orașului prin joc. Mai avem tururi ghidate tematice, anul acesta avem chiar patru tururi diferite, pe arhitectură, istorie socială și infrastructură balneară.

Video mapping-ul explorează felul în care putem pune în valoare patrimoniul prin arte vizuale și ne bucurăm de colaborarea cu colectivul festivalului Amural încă de la prima ediție. Ca în fiecare an, avem artiști într-o scurtă rezidență la băi care lucrează cu spațiul construit și istoria clădirilor și pun în valoare clădirile nefolosite prin sunet și lumină.

Protejarea înseamnă activare

Ce rol are atelierul de interpretare a patrimoniului cultural cu comunitatea locală? 

În primul rînd, nu sîntem siguri care e accepția comunității despre noțiunea de patrimoniu. Ea tinde să aibă conotația de „intangibil”, subînțelegîndu-se că lucrurile foarte valoroase trebuie ferecate într-un seif, de unde nu vor fi scoase decît pentru ocazii speciale. În cazul patrimoniului construit, conservarea lui înseamnă fix opusul și acesta e lucrul pe care am vrea să-l explicăm comunității: casele istorice au nevoie să fie parte activă din oraș, să fie întrebuințate în mod constant pentru a fi conservate. Iar întrebuintțrea lor constantă implică întreținerea lor constantă – o casă nelocuită se va ruina, în timp ce casele în care ne desfășurăm viața în mod normal vor rămîne active și la propriu, și la figurat. 

Protejarea patrimoniului înseamnă activarea patrimoniului și vrem să aflăm cum poate comunitatea să facă asta și mai ales ce consideră ea ca fiind patrimoniu: care sînt valorile recunoscute, care sînt cele care ar mai trebui cercetate sau chiar contestate și care ar trebui comunicate mai bine, asta apropo și de epocile istorice și „epoca de glorie” ale stațiunii, care e mai degrabă perioada socialistă decît interbelică și care a lăsat totuși clădiri, amintiri sau practici relevante pentru prezent. Atelierul de interpretare a patrimoniului explorează toate aceste teme. 

Ce vor conține proiecțiile de film?

Ne-am dorit o selecție de filme care să atragă oamenii în cinematograful istoric și să exploreze teme relevante pentru ce facem noi la Govora. Vom avea trei seri de reportaje de arhivă despre mersul la băi, vom proiecta Perfect Days în regia lui Wim Wenders, pe care mulți dintre cei veniți la băi nu credem că au apucat să îl vadă în orașele lor, apoi o serie de documentare din selecția UrbanEye, festivalul de film documentar de arhitectură, Grandad and the Pier și Outlaw Gardeners / Grădinari în afara legii, care vorbesc despre comunități active în păstrarea patrimoniului, precum și Watermark, un documentar ce explorează felul în care noi dăm formă apei și aceasta ne formează, la rîndul ei. Duminică proiectăm Smoke Sauna Sisterhood / Sauna Secretelor, un documentar emoționant și puternic despre feminitate și vulnerabilitate.

Încă de la prima ediție, facem acest efort pentru a readuce oamenii în cinematograful construit după planurile Virginiei Andreescu Haret, care în trecut avea chiar și patru proiecții de film pe zi și care și-a pierdut și proiecționistul, și aparatura de proiecție, și cu ele și locul în viața orașului. Mersul la cinematograf era foarte important și foarte prezent în viața localnicilor și turiștilor, am descoperit asta discutînd în toți acești ani, și ne dorim să recuperăm această practică. Sperăm ca, încet-încet, Govora să apară pe radarul organizatorilor de festivaluri de film, pentru că e un loc foarte potrivit pentru astfel de evenimente și care are mare nevoie de evenimente culturale pe tot parcursul anului. 

Ce este și ce își propune Govora Heritage Lab?

​​Govora Heritage Lab este cupola pentru toate proiectele noastre experimentale care explorează aspectele urbane, sociale și economice pornind de la patrimoniul cultural și natural al Govorei. Conceptul de „heritage lab / laborator de patrimoniu” vine din practica internațională și pornește de la niște direcții propuse de ICCROM (International Centre for the Study of the Preservation and Restoration of Cultural Property), care leagă cercetarea academică de cea aplicată și de un cadru geografic specific. Practic, noi facem cercetare și în profesiile noastre – Radu și Ștefania sînt doctoranzi, Irina lucrează în managementul patrimoniului – și testăm metodele și la Govora. Fie că e vorba de proiecte de arhitectură sau de proiecte care activează comunitatea, proiectele implică o gamă largă de actori și sînt implementate prin diverse activități (cercetare și diseminare, propuneri de politici, intervenții la fața locului și implicarea comunității).

Obiectivul laboratorului este de a crește gradul de conștientizare cu privire la patrimoniul balnear și oferă un spațiu pentru reabilitarea clădirilor istorice, revitalizarea ofertelor turistice locale și oportunități de învățare la fața locului pentru tinerii practicieni ai patrimoniului.

Din 2023, Govora Heritage Lab s-a îmbogățit cu o școală de vară omonimă, ce va avea loc între 8-16 septembrie la Govora și va explora legătura dintre patrimoniu și cura balneară, și cu o clădire – o centrală termică abandonată din anii ’60 pe care ne-am propus să o revitalizăm treptat, testînd posibile scenarii de reutilizare adaptivă. Primul pas, la care lucrăm acum, este curățarea clădirii și transformarea ei în atelierul de restaurare și banca de materiale istorice despre care am vorbit în interviu.

Cum puteți fi sprijiniți și cine o poate face?

Sîntem foarte ușor de susținut de cînd avem ONG, prin donații sau sponsorizări. Lucrăm la o secțiune pe site unde să detaliem toate felurile în care putem fi sprijiniți. Anul acesta am primit foarte mult sprijin din comunitatea profesională, mai ales cînd vine vorba de sfaturi pe proceduri administrative și legi, pentru că ne-am direcționat eforturile și către analiza documentelor și practicilor care stau la baza felului în care se construiește în Govora, pentru că nu prea se construiește bine. Dar, dincolo de asta, acum, că am încheiat două campanii de crowdfunding pentru clădirea Govora Heritage Lab, ne-am dat seama că susținătorii noștri sînt foarte diverși și că principalul numitor comun sînt atașamentul și interesul foarte puternic pentru renașterea acestei stațiuni. Sînt mulți oameni din Govora care au plecat, dar care continuă să rămînă aproape și care vor să se implice de la distanță donînd pentru proiectele noastre.

Primim susținere și din partea Fundației Comunitare Vîlcea, care ne-a fost de la început un partener alături de care am crescut și am învățat, și care ne-a ajutat să înțelegem mai bine cum putem ajunge să mobilizăm mediul antreprenorial local. Și, desigur, prietenii și familiile noastre, care ne sînt mereu alături și ne sprijină necondiționat, și toată comunitatea care s-a construit în jurul proiectului și care duce vorba mai departe despre ce facem noi la Govora.

(versiunea integrală pe dilema.ro)

interviu realizat de Marius CHIVU

Studiogovora (http://govora.studio) este un colectiv format din Ștefania Hîrleată, Irina Leca, Catinca Mănăilă, Roxana Mazilu, Bianca Oneață și Radu George Tîrcă. Radu și Ștefania sînt arhitecții din spatele Atelier Govora, doctoranzi în arhitectură. Au început să studieze evoluția și patrimoniul statiunii în 2019, în timpul proiectului de diplomă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“. Irina este istoric de artă și manager cultural, cu un master în managementul patrimoniului la Central European University, și s-a alăturat echipei în 2020 ca manager de proiecte. Catinca a absolvit și ea același master la CEU, cu focus pe istorie urbană. S-a alăturat echipei în 2021 și se ocupă de interpretarea, promovarea și comunicarea patrimoniului arhitectural. Roxana este specialist în comunicare cu experiență de peste 15 ani în presa scrisă, în proiecte sociale și de protectia mediului și autoarea platformelor online dedicate cunoașterii istoriei și promovării stațiunii Băile Govora. Bianca este absolventă a masterului de comunicare și gestionare a site-urilor web din cadrul Unistra (Universitatea din Strasbourg) și coordonează implementarea programelor digitale în universitățile participante la programul Erasmus. Bianca și Roxana s-au alăturat echipei în 2022 și, asemenea lui Radu, au crescut în Băile Govora.