„La Gărîna am făcut și cultură, și educație, și turism” – interviu cu Marius GIURA –

Marius Giura este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna (11-14 iulie). Programul concertelor şi mai multe informații despre a 28-a ediţie a festivalului găsiți la www.garana-jazz.ro.

Mai întîi, v-ați gîndit vreodată că acest festival va ajunge, iată, la a 28-a ediție, fiind unul dintre cele mai longevive și mai iubite festivaluri din țară? Sînteți mai degrabă uimit ori satisfăcut de această performanță?

Nu m-am gîndit niciodată la o cifră anume, dar din start mi-am propus să fac acest festival atît cît voi putea. Deci nu sînt uimit că am ajuns la ediția a 28-a. Sînt însă uimit de cum au trecut anii și de cum am reușit să trec prin toate dificultățile autoimpuse.

Cît despre satisfacții, ele există. Am dus de fiecare dată la bun sfîrșit acest concept în care am crezut. Am făcut și cultură, și educație, și turism, transformînd un sat aproape părăsit într-un loc în care, an de an, se întîlnesc marii artiști ai jazz-ului cu spectatori din țoață lumea.

Patru zile, două scene, 21 de concerte, 77 de muzicieni din 17 țări, majoritatea europene, dar și din Americi: SUA, Venezuela, Cuba. Ați luat vreodată în calcul drept criteriu pentru invitația de a cînta la Gărîna țara din care să vină trupa/muzicienii pentru a bifa, în timp, măcar toate țările Europei?

Nu am făcut calcule de genul acesta, singurul criteriu a fost valoarea artiștilor. Dar cred că, de-a lungul anilor, au venit artiști din chiar toate țările Europei.

Faptul că familia dvs. este implicată în organizarea festivalului are un cuvînt de spus în selecția muzicienilor?

Fiica și soția mea vin cu propuneri și de multe ori au fost convingătoare. Probabil că, în curînd, eu voi veni cu propuneri și poate voi fi convingător.

30 Years of EST & Romanian Jazz Meeting

Anul acesta festivalul va oferi un moment emoționant: 30 Years of EST, tribut adus grupului format de regretatul pianist suedez Esbjörn Svensson (1964-2008). Ceilalți muzicieni ai grupului, Dan Berglund și Magnus Öström, au cîntat în ultimul deceniu pe scena de la Gărîna cu propriile trupe și în diverse formule. Cît de importanți sînt muzicienii scandinavi în crearea identității muzicale a festivalului de la Gărîna, mai ales că, iată, revin, printre alții, și Helge Lien Trio? Aportul scandinav a fost urmărit încă de la început sau a fost doar o întîmplare?

Rolul nordicilor a fost esențial. Aici am adus în fața publicului reprezentanții celor mai importante școli de jazz din ultimii treizeci de ani. Norvegieni, suedezi, finlandezi, danezi și islandezi, cu toții au fost promotorii noului jazz european pe care Gărîna s-a străduit să-i prezinte publicului nostru.

Esbjörn Svensson Trio au fost un fenomen neegalat. Umpleau stadioane, au vîndut milioane de discuri, asta în condițiile în care muzica lor nu era facilă, iar colaborările cu ei erau onorante pentru muzicieni ca Pat Metheny, Ulf Wakenius și mulți alții. Magnus Öström și Dan Berglund au cariere solo remarcabile, fie că se numesc Rymden, Tonebruket, Lars Danielsson & Liberetto, Magnus Öström Band și altele, toate de mare succes. La treizeci de ani de la formarea acestui trio, cei doi au realizat acest disc și acest proiect fabulos, 30 Years of EST, în care va cînta toată crema Nordului.

În fiecare an invitați și muzicieni români în festival; la ce anume v-ați gîndit pentru ediția de anul acesta?

La ediția de anul acesta vor cînta șase grupuri din România: Cari Tibor, Amphitrio, Mindthegap Trio, Sian Brie Quartet, Nonconformist Anthology și Dixie Krauser & The Fusion Company (din formula sa făcînd parte Doru Apreotesei, Misi Farcaș și Nick Krakovszki). Toți vor cînta sub umbrela Romanian Jazz Meeting în cadrul „Experimental Stage empowered by Unicredit Bank”, unde vor putea fi urmăriți de 12 directori de festivaluri din Europa și de 26 de jurnaliști din SUA, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Polonia, Cehia, Serbia, Macedonia de Nord și Olanda.

Întrebarea recurentă a interviurilor noastre anuale: care dintre invitaţii inediţi ai acestei ediţii credeţi că va fi „marea surpriză”? Sau cine va încinge scena?   

Airelle Besson, Ariel Bringuez și Girls in Airports. De pe acest podium se va alege.

Festivalul se apropie de a 30-a ediție și a intrat deja în cultura populară românească. Mai aveți dificultăți în organizarea lui? De ce natură?

Ca de fiecare dată, dificultățile sînt de natură financiară. În acest an, spre exemplu, din Timișoara nu există nici un sprijin instituțional. Nici nu s-a ajuns la depunerea de proiecte, aprobarea din Consiliul Local a venit abia pe 20 iunie. Aici sînt multe de povestit.

Dacă v-aţi permite, dacă aţi putea îndeplini toate condiţiile necesare, pe cine aţi aduce să cînte singur, toată seara, pe scena mare?

Foarte grea întrebare. Nu din cauza acelor „dacă”. Pur și simplu, cei pe care i-aș dori fie nu mai sînt, fie nu mai cîntă. Sau nu mai cîntă în formule pe care le-aș dori.

Legat de public, aveți o anume reprezentare a lui? Din ce zone ale țării vin mai mulți? Care este vîrsta „optimă” pentru Gărîna? Activează în domenii creative sau, mai degrabă, în corporații? Etc.

La Gărîna vin din zona Banatului și din București în egală măsură. Dar mai vin din Oradea, Satu Mare, Brașov, Cluj, Iași, Piatra Neamț, în general din zone universitare. Cam 30% vin din străinătate. Vîrsta predilectă este 18-75 de ani, marea majoritate intelectuali, cei mai mulți activînd în domenii creative.

Satul Gărîna, „un sat aproape părăsit”, după cum spuneați la începutul interviului, s-a schimbat semnificativ în ultimii zece ani, avînd acum alura unui loc înstărit: pensiuni de lux, restaurante cu meniu exclusivist, helioport, trasee turistice ș.a. Credeți că festivalul a avut o contribuție majoră ori satul ar fi renăscut și s-ar fi modernizat oricum?

Satul vecin, Lindenfeld, e părăsit, cînd a început festivalul mai erau cîteva familii. Festivalul a creat apetitul pentru case de vacanță, au apărut pensiuni, prețurile au explodat. Acum Gărîna este așa cum ați prezentat-o. Da, Gărîna Jazz Festival are un aport major în dezvoltarea zonei Văliug, Brebu, Gărîna.

Festivalul are o pagină modestă pe Wikipedia, în engleză, dar fără a-i arăta amploarea și importanța. Nu credeți că istoria festivalului (cu listele complete de invitați per fiecare ediție, cu fotografii, filmări, testimoniale etc.) ar trebui să se găsească acolo pentru oricine ar vrea să se documenteze în amănunt cu privire la traseul istoric al festivalului?

Pe site-ul festivalului (www.garana-jazz.ro) există istoricul festivalului foarte bine detaliat. Articole publicate, postări în social media etc., toate sînt indexate în Google și cine dorește se poate documenta din mediul online fără nici o greutate. Însă legat de Wikipedia, aveți dreptate, ne vom ocupa și de asta în viitorul foarte apropiat.

„Muzical, sînt nori negri”   

Ce artişti noi – din zona jazz-ului, dar nu neapărat – aţi descoperit în ultima vreme şi pe cine ne-aţi recomanda să ascultăm?   

Ariel Bringuez, Girls in Airports, Ruphus.

În ultimul deceniu au dispărut, unii prematur, mulți muzicieni importanți. Moartea căruia v-a afectat cel mai mult?

Regret mult dispariția mai multor muzicieni: Jon Hassell, Jon Christensen, John Abercrombie, Joey DeFancesco, Jeff Beck, Paolo Vinaccia. Regret însă și faptul ca Eberhard Weber, Terje Rypdal, Keith Jarrett nu mai cîntă.

Care sînt ultimele discuri cumpărate?

The Vanguards – Comanchero, The Vanguards – Phnooole, The Dream – Hot Socks, Ruphus – Manmade și Gong – Unending Ascending.

Dintre toate pericolele, mai mult sau mai puțin cunoscute, care ne amenință existența pe planetă (războaiele, schimbările climatice, pandemiile, rețelele sociale care contribuie la dezinformare, AI, prostia umană), care vă preocupă cel mai mult în acest moment?

AI, pentru că totul poate deveni artificial. Muzical, sînt nori negri. Orice informație legată de cele enumerate în întrebarea dvs. poate fi pervertită și falsificată. Prostia umana e ceva cu care trebuie să ne obișnuim. Alarmantă e creșterea exponențială a acesteia în țara noastră. Ne-am bătut joc de școală și astea sînt consecințele.

Ca să încheiem optimist: ce anume vă dă cea mai mare încredere/speranță că viitorul merită trăit?

Oare are cineva un răspuns la întrebarea asta? Eu nu am.

interviu realizat de Marius CHIVU