Am văzut că sînt destui pe la noi care nu și-au ascuns jubilația la știrea victoriei fără drept de apel a lui Trump în alegerile din SUA. Unii s-au exprimat bolovănos și direct, încîntați, de parcă ar fi primit un bonus major la ultimul salariu, nu un președinte american infractor și instigator de rebeliune, acum patru ani, împotriva ordinii constituționale. Un altul a preferat tonul unsuros, insinuant, chipurile obiectiv și științific. Sigur, poziția sa recentă în forumul suprem de consacrare științifică impunea stilul. Mai sînt și aceia, probabil majoritatea, care, chiar dacă nu se bucură neapărat, încep să se adapteze în idei și atitudini. Deja au început unii să ne explice cît de greșită a fost politica României în ultimii douăzeci de ani. Vor găsi ei tot felul de avantaje ale noii administrații americane. Oportunismul ideologic, ca și cel practic, este la noi monedă curentă, ba chiar valută convertibilă în tot felul de avantaje.
Pentru toți aceștia, și în general pentru toți susținători din pasiune sau oportunism ai lui Trump și ai mișcărilor pe care el le inspiră atît în lume, cît și la noi, am cîteva vești proaste.
Mai întîi, să nu-și facă iluzii că vor scăpa de „progresiști” (sau „sexo-marxiști“, cum le place unora să-i numească). Nu, respectivii de-abia se vor întări în lupta „la baricadă”. Vor deveni și mai virulenți. Mai prolifici. Imaginea maniheistă a lumii pe care o iubesc se pare că s-a confirmat. Nu vor trage învățăminte din înfrîngerea administrată acum. Vor găsi explicații favorabile lor înșile, căci sînt meșteri la asta. Pe scurt, vor prospera în idei și acțiuni, pregătindu-și revanșa. Care va veni cîndva. În schimb, adevărații liberali, moderații, tipii raționali (și nu uzurpatorii unui nume) vor deveni o specie „în pericol”. De fapt, sînt deja asta, spre bucuria tuturor extremelor.
Apoi, sper că partizanii lui Trump nu-și fac iluzii că lumea va deveni un loc mai sigur, așa cum le promite noul președinte. Da, probabil că Trump va reuși să negocieze ceva cu Putin și Xi Jinping, peste capul popoarelor și al intereselor lor fundamentale. Bucurați-vă, trumpiști români! De cînd vă doreați ca rușii și ungurii să se înțeleagă între ei, sub ochiul protector al Americii! Ce părere aveți?
Și să nu-și închipuie trumpiștii entuziaști că o Uniune Europeană slăbită, dominată de populiști, înghesuită, pe de o parte, de America și, pe de alta, de Rusia, va fi un loc fericit pentru România, chiar redevenită „suverană”, așa cum și-o doresc.
Însă le mai dau cîteva vești rele.
O lume iliberală, așa cum își doresc, va fi mai rea, mai periculoasă, mai nedreaptă, mai haotică decît cea de acum, pe care o urăsc și care, oricum, e pe ducă.
Nu vor scăpa de globalizare, deși tot clamează împotriva ei. E ca și cînd ai vrea să scapi de ploile de toamnă! Nu vor scăpa de „elite”. Doar că vor înlocui unele mai bune cu altele mai rele. Nu vor scăpa de corporații, vezi rolul lui Elon Musk. Nu vor scăpa de intelectualii deranjanți – chiar dacă îi vor mai rade pe unii dintre ei, din cînd în cînd. Nu vor scăpa de LGBT, căci natura umană rămîne exasperant de diversă. Nu vor scăpa de schimbările climatice, deși le socotesc o cacealma ideologică a adversarilor.
Știu că își pun speranța în marii „oamenii providențiali”, în liderii puternici și autoritari, ca Trump, Putin, Xi Jinping, Orbán, Erdogan și cîți or mai fi, care să rezolve lucrurile cu cîteva ordine. Aici le dau trei vești proaste. Unu: toți acești „lideri providențiali” n-or să reușească, cu toate dotările lor tehnologice, să facă ce au promis credulilor lor fani. Doi: n-or să ne poată spăla pe creier chiar pe toți ceilalți, încît să nu mai fie cine să-i contrazică. Vom mai rămîne destui, „de sămînță”, fie și ca să-i scoatem din minți și să le șifonăm imaginea. Trei: pînă și ei, noii autoproclamați Mesia, sînt – uite ce chestie nașpa! – muritori.