Familiile pe care ni le alegem

Familiile alese sînt un sistem de suport, ajung să completeze spațiile lipsă pe care familiile biologice nu pot sau nu vor să le umple.

Îți poți alege prietenii, serviciul, locul în care să trăiești și felul de a-ți petrece timpul, nu și familia în care te naști. Structura, mediul, tipurile de personalitate care există în familia biologică sînt lucruri asupra cărora nu ai nici un control, îți sînt date. Cu toate acestea, cu efort și puțin noroc, îți poți construi, în timp, o familie potrivită – prin aceasta înțelegînd oameni care, deși nu sînt rudele tale de sînge, în momentele de cumpănă îți pot oferi ajutorul și respectul necesare.

În definiția experților din domeniu, familia pe care ne-o alegem singuri cuprinde legăturile nonbiologice, legalizate sau nu, al căror scop este de a aduce dragoste și susținere. Această familie „găsită” este formată din persoane care decid prin voință proprie să fie acolo unele pentru celelalte. Conceptul de familie „aleasă” extinde termenul rigid al familiei „nucleare”, îl adaptează, îl îmbogățește. Se pare că el există de multă vreme – copiii care, din nefericire, și-au pierdut părinții au fost mereu nevoiți să se apropie de alte persoane cărora să le confere, simbolic, acest rol, chiar dacă grupul ales arăta mai degrabă ca unul de prieteni decît ca triada mamă-tată-copil. O familie pe care ajungem să ne-o alegem nu exclude și nu neagă, însă, existența celei biologice, nici nu ia din timpul petrecut cu aceasta. Sînt oamenii de care ne legăm pentru că avem interese sau hobby-uri similare, sînt cei pe care îi căutăm cînd nu vrem să ne îngrijorăm rudele care, de multe ori, sînt departe și nu ne pot ajuta, sînt cei de la care avem nevoie de un punct de vedere obiectiv în privința problemelor noastre de la serviciu sau chiar a relațiilor de cuplu. Cei care îți pot ține companie în momente cum sînt sărbătorile, revelionul sau zilele de naștere, date pe care singurătatea și inadecvarea le au marcate cu roșu în calendar, ca să știe cînd să sune prelung.

Vîrsta de mijloc cred că este cea la care înveți să te îndepărtezi de persoanele sau de mediile nepotrivite, nealiniate cu aspirațiile și preocupările tale, care te tratează cu lipsă de respect sau chiar te rănesc. Și faci asta fără explicații, dat fiind că te-ai convins deja de inutilitatea lor: nici un abuzator nu se va căi pentru comportamentul și alegerile lui, de regulă victima este mereu prea sensibilă, inadaptată, insuficientă și, oricum, de vină. Procesul prin care îți găsești cercul de oameni potriviți este unul de durată, cu multe eșecuri pe traseu – familiaritatea răului poate fi teribil de atrăgătoare și, multă vreme, bate la zero noutatea. Este greu să schimbi modul în care ai încercat să le faci celorlalți pe plac pentru a fi acceptat și să te manifești autentic, în acord cu valorile tale, chiar cu riscul de a fi marginalizat. La fel și să începi să primești aprecierea și susținerea altora, cînd critica a fost normalitatea destui ani. Și să înveți să fii și tu prezent, constant, în viețile celorlalți pentru că îți pasă cu adevărat, nu fiindcă societatea ori mediul de lucru decide să îți facă program și „nu dă bine” să nu fii acolo, chiar dacă nu-ți dorești asta.

Familiile alese sînt un sistem de suport, ajung să completeze spațiile lipsă pe care familiile biologice nu pot sau nu vor să le umple. Legăturile de sînge n-ar trebui să vină cu o ștampilă pentru îndatoriri – turul obligatoriu pe la rude de sărbători, zilele unor membri ai familiei cu care vorbești de cîteva ori pe an, nunțile urmate de botezuri care nu se mai termină și unde nici un refuz nu sună bine. Dacă nu ești căsătorit, societatea românească conservatoare te va trata ca pe un etern student, obligat să petreacă toate momentele-cheie cu familia din care provine, indiferent ce vîrstă ai avea. Sau pe post de roată de rezervă a unei familii prietene, cu copii. Cred că ar trebui să existe și familii formate, pur și simplu, dintr-un singur membru, care poate alege să se asocieze cu alții la fel sau să marcheze toate datele „importante” fără companie, fără ca asta să însemne că nu ține la familia lui biologică sau la prietenii acum căsătoriți.

Mai simplu, familie poate fi cineva care te așteaptă la aeroport la orice oră, care te sună regulat de peste Ocean, care are răbdare cu toate îndepărtările și tăcerile tale nejustificate fără să te preseze, care îți ia medicamentele de la farmacie și cumpără o cutie nouă din cafeaua care îți place ție, înainte să se termine precedenta.

Share