Să moară Veta dacă nu te pocnesc într-o zi!

De vreo trei ani, în apartamentul oarecum în oglindă cu al meu de la parterul casei în care locuiesc s-a mutat un vecin nou. La început, părea băiat de comitet. Ceva mai mic decît mine ca vîrstă, volubil, prietenos, ne-a invitat la el să-i vizităm apartamentul, ne-a arătat baia lui, dormitorul lui, bidonul lui cu vin vărsat, dar mai ales boxa lui, o nouă achiziție de nu știu cîți wați, era foarte mîndru de ea. Ce-i drept, boxa aia ne-a înspăimîntat un pic, dar ne-am zis: hai să vedem care-i treaba! Cînd ne-am prins că o dădea la maximum doar cînd se îmbăta și că muzica era cît de cît decentă, ne-am liniștit – ceva soft rock, Metallica, Scorpions, chiar și Led Zep. Da, băiat de treabă. Uneori se îmbăta de unul singur și îmi dădea mesaje pe WhatsApp ca să mă întrebe dacă recunosc piesa, normal că o recunoșteam, se auzea de parcă boxa ar fi fost la mine în casă. Dar să lăsăm boxa…

Într-o noapte, a invitat o domnișoară la el acasă, iar fata aia răgea cînd făceau sex (cred că ăsta e cuvîntul potrivit pentru că niciodată nu mai auzisem astfel de zgomote animalice în timpul unui act sexual), de se auzea de pe strada cealaltă. Vecinul nostru a pus la boxă Rammstein la maximum, dar tot nu reușea să o acopere. A doua zi, i-am dat un mesaj finuț, și-a cerut scuze, s-a simțit jenat, dar Rammstein i-a rămas numele. Atunci am avut ceva bănuieli că vecinul nostru nu e chiar un băiat de comitet așa cum credeam. Mi s-a confirmat într-o altă seară, cînd a venit cu bidonul lui cu vin la noi în curte, avea chef de băut, era trist și îngîndurat, fiica-sa, o adolescentă super-simpatică, era la el în vizită și-l tot chema la masă, „Hai, tati, că e gata masa!”, el continua să bea și să fie trist, mda, relație complicată, divorț, părinți separați, mă-sa-i o cretină etc. etc., iar lui îi place să le facă pe gagici să țipe cînd face sex. Mulțumesc, vecine, chiar nu aveam nevoie de această informație despre viața ta intimă! A mai trecut un timp în care lucrurile au fost OK, cred că muncea.

Însă a apărut o altă problemă – ne-am dat seama că omul e obsedat de apă, tot timpul auzeam prin peretele nostru subțire apa lui cum curgea în cadă, minute după minute, ore și ore. Din cînd în cînd, mai auzeam și cîte un bîldîbîc suspect. Ce-o fi făcînd ăsta cu apa? Mda, n-ar fi fost o problemă dacă apa nu era la comun și factura nu se împărțea la numărul de locatari, întreaga rețea fiind alcătuită dintr-o încrengătură de țevi care se întindea prin măruntaiele casei, prevăzută cu tot soiul de robineți dubioși, care a cui e habar n-aveam, nu se pot pune apometre, e imposibil. OK, dar nu-i poți spune omului că se spală prea mult, nu-i așa? Și, în fond, ăsta e un semn de civilizație, vecinul nostru e un om civilizat, lasă-l să se spele, îi plătim noi apa. De atunci, Sirenul i-a rămas numele.

De curînd, și-a cumpărat un soi de furtun sub presiune cu care spală curtea, spală pereții casei, spală strada, mă uit cum se scurge apa noastră prin canalele patriei, dar asta e, are omul o treabă cu apa și cu gagicile care țipă cînd fac sex, n-ai ce face! Și tot de curînd e într-o relație, cum se zice acum, care în primele luni părea fericită, acum e ceva mai nefericită. Gagica țipă tare, din cîte v-ați dat seama. Are și doi copii mici foarte drăguți, de altfel, s-au mutat cu toții alături, a trebuit să-i dau un mesaj ca să-i reamintesc că în acest caz să se treacă patru la apă, sirenele cele mici fac baie în fiecare seară, ea și-a parcat și mașina de Ilfov în fața casei noastre, iar într-o seară nu i-a convenit că a găsit locul ei ocupat de noi, iar noi parcăm mașina la doi kilometri tocmai ca să nu deranjăm, pentru că mai avem un vecin care a urlat de la bun început că un loc din fața casei e al lui din moși-strămoși, ne scuzați! Nu prea se mai aude boxa aia, în schimb la șapte dimineața o auzim pe gagică cum țipă la copii să se grăbească, să mănînce, că au întîrziat la grădi. Căci e din categoria mamelor care țipă, dar să lăsăm asta, orice om are voie să fie nervos la el acasă.

În rest, e casa fericirii alături, auzim doi copii rîzînd și gîngurind „Mami, mami!” și apoi „Tati, tati!”. Îi spun lui Sirenul, zis și Rammstein, „tati” după doar două luni, iar ăsta mai are o relație eșuată și un copil la mama naibii care îl chema la cină și refuza să vină pentru că mai avea de băut. Bieții copii! Ce bulversați vor fi la adolescență, la maturitate, știu „n” cazuri de genul ăsta cu adulți făcuți praf din cauză că au fost pasați dintr-o casă în alta, dintr-o relație în alta, ca niște mici bagaje. „Mamă, care tati era ăla?”, vor întreba, „tati de la Obor sau tati din Voluntari?” Însă acum chiar par o familie fericită, mă întîlnesc cu ei cînd vin pe trotinete de la Mega sau el ținînd de mînă fetița, ea, băiatul. Cît să le dau? Șase luni? De cînd e cu ea, vecinul nostru a lăsat-o mai moale cu Metallica și Rammstein, ascultă muzică mai comercială, uneori pune și manele, toată lumea să fie mulțumită. Prima oară s-au certat după trei luni, el i-a lăsat bagajele în stradă, în fața casei, a tot așteptat să vină și să le ia ca să aibă un mic sentiment de triumf. Ea a venit fără copii, „au discutat”, cum se spune acum, într-o zi, mai pe după-amiază, am auzit niște mugete entuziaste, din apartamentul de alături, și oh, și uh, și ah! – gata, s-au împăcat, mi-am zis. Nu știu voi cum sînteți, însă eu chiar mă jenez în astfel de situații, știu că e normal la bloc sau între vecini, dar senzația de promiscuitate (vecinul sigur nu știe cuvîntul!) e atît de neplăcută încît mă îmbrac, mă încalț și plec pînă își termină oamenii treaba, e ca și cum aș fi un soi de voyeur sau auzeur, în cazul ăsta.

Apoi a revenit mașina din Ilfov în fața casei, au revenit și copiii, însă situația s-a schimbat oarecum sau o fi „de probă”, cum se zice acum, ei nu-i mai spun „tati”, iar vecinul a luat o distanță, se comportă mai dur cu ei, mai autoritar, chiar acum îi aud în curtea lor, fac un grătar (ce altceva poată să facă un vecin din România?), el și-a luat în serios rolul de „tată” și tot țipă la ei să se potolească, să nu-i verse berea și „Să moară Veta dacă nu te pocnesc într-o zi!”. N-a făcut-o pînă acum, se pare, însă e posibil să o facă. Vai, ce adulți praf or să fie ăștia doi! Sau poate că nu, vor fi perfect adaptabili lumii în care trăim, vor face la rîndul lor copii pe care îi vor muta din cartier în cartier, în funcție de cine țipă mai tare cînd face sex, poate asta e familia modernă și noi nu știm, poate relația noastră (fără copii) care durează de 25 de ani e anormală, e dusă, e defunctă, mai rezistă doar pentru că încă mai avem ce comunica unul cu altul, uneori ore în șir, încă mai există și o altă conversație în afară de „Ai spălat copiii la cur?”, încă mai rîdem împreună și ne mai poreclim vecinii Rammstein sau Sirenul, încă mai avem ce împărtăși.

Dar să știți că mai avem și alți vecini, mai îndepărtați, sîntem, de pildă, vecini cu mai mulți Babasha sau, mă rog, cu fanii lui, care cînd o dau pe manele nu se mai opresc, de sărbători în tot cartierul e o liniște desăvîrșită, aproape suavă, doar de pe strada noastră se aude o boxă-minune dată la maximum, și urlete, și răgete, și hop-hop-hop ore în șir, le place să țipe tare. Iar eu stau în curtea mea și beau un vin la un mod masochist și ascult versurile alea de căcat, dar nu-mi vine să merg să le zic ceva, pentru că știu că nu rezolv nimic. Sînt doar aia care face scandal, care le ține lor lecții cum să se comporte. Sînt aia superioară care îi privește de sus ca pe-un trib inferior, eventual mai sînt și rasistă. Sînt aia care trebuie să plece pentru că strada e a lor, căci viața acestor oameni nu se poate întîmpla într-un cub de decență, trebuie să dea pe dinafară, să-i prindă în mrejele ei și pe alții și să-i sufoce. Iar eu trebuie să știu de fiecare dată cînd și-o trage vecinul, cînd se ceartă, cînd se împacă și cînd crește copiii altuia.