Cuvinte printre flori de cîmp

M-am născut la țară, într-un sat nu foarte departe de Capitală, Curcani, aflat la doar 50 de kilometri de București, dar parcă la o lume distanță de agitația urbană. Curcani, situat într-o zonă de cîmpie, aproape de Dunăre și străbătut de apele liniștite ale rîului Argeș, este locul unde natura și simplitatea vieții se împletesc într-un mod aparte. Încă de mică am visat să mă întorc, peste ani, în școala unde am fost elevă pentru a fi mentor tinerelor vlăstare, așa cum profesorii mei au fost pentru mine. Și visul meu a devenit realitate. Sînt profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială Nr. 1 Curcani de aproape douăzeci ani. Și dacă aș avea oportunitatea să o iau de la capăt, tot aici aș veni. Sînt un om simplu, empatic, iubesc copiii și mă simt cel mai bine atunci cînd sînt în mijlocul lor. Îmi dau seama că îmbătrînesc doar atunci cînd mă întîlnesc cu elevi din fostele generații care îmi spun că își doresc să le predau sau să le fiu dirigintă copiilor lor. Mi-am iubit mult învățătoarea, o admiram zilnic, îi admiram răbdarea, blîndețea, felul în care ne determina să fim cei mai buni. Peste ani, atunci cînd am ajuns la catedră, am furat puțin din tot ce au însemnat profesorii mei pentru mine. Îmi amintesc cu drag de fiecare moment, de emoțiile cu care am pășit în școala în care, cu cîțiva ani în urmă, fusesem elevă. Din bancă, de data aceasta, eram la catedră. Nu mi-a fost ușor să cîștig respectul colegilor de cancelarie, căci mulți îmi fuseseră profesori, să cîștig respectul oamenilor din comunitate deoarece unii mă cunoșteau din copilărie. Dar, pentru că iubesc ceea ce fac, am cîștigat ușor inimile copiilor, iar asta a fost tot ce a contat. Am învățat odată cu ei, m-am adaptat și am continuat să mă adaptez generațiilor care, pe parcursul celor aproape douăzeci de ani de învățămînt, s-au schimbat foarte mult. Fiind o școală din mediul rural, ne confruntăm cu tot felul de provocări: absenteism, abandon școlar, analfabetism funcțional, rezultate slabe la Evaluarea Națională. Copiii, deși încă fragili, poartă pe umerii lor greutățile și neajunsurile părinților, lipsa acestora sau grija zilei de mîine. Mulți copii sînt lăsați în grija bunicilor sau a rudelor, părinții lor fiind plecați la muncă în străinătate sau lucrează de dimineață pînă seara. În aceste condiții, școala poate părea uneori o provocare în plus. Cu toate acestea, există copii care își găsesc drumul, care reușesc să înfrunte aceste dificultăți și să ajungă la facultate, dovedind că educația este cu adevărat o cheie spre un viitor mai bun. Cînd un fost elev revine în sat cu diploma de licență în mînă, știu că toate eforturile noastre nu au fost în zadar. Acești copii, în ciuda provocărilor, reușesc să se autodepășească și să-și croiască un drum în viață. Ei sînt dovada vie că, deși pornim de la circumstanțe diferite, voința și determinarea pot depăși orice obstacol. Conștientă de limitările cu care se confruntă elevii mei deoarece mulți dintre ei nu merg în tabere, nu au alte preocupări care să îi dezvolte și își petrec vacanțele într-un mod nu foarte distractiv, acum doi ani am decis să fac ceva în plus pentru a le oferi ceea ce ar fi fost imposibil pentru ei: o școală de vară. Într-un sat unde mulți copii nu au avut niciodată ocazia să meargă în tabere, în excursii sau să beneficieze de meditații, am creat, împreună cu cîțiva colegi inimoși, un spațiu unde învățarea se împletește cu joaca și explorarea. Școala de vară ELFI (Educație La Firul Ierbii) funcționează de doi ani și a devenit o adevărată oază de bucurie pentru acești copii. Fiecare vară aduce cu ea ateliere de lectură, de creație, de artă, de limbi străine, dar și excursii sau întîlniri cu personalități. Am vrut ca această școală de vară să fie mai mult decît un loc de învățare – să fie un spațiu unde copiii să se simtă liberi, să se exprime și să își descopere talentele. În fiecare an, sînt impresionată de energia și entuziasmul cu care copiii participă la activități. Deși poate nu au avut parte de multe lucruri care pentru alții sînt normale, acești copii dovedesc că pot să se bucure de fiecare clipă, să învețe și să se dezvolte într-un fel care, la început, părea imposibil. Școala de vară nu este doar un mod de a-i sprijini educațional, ci și o modalitate de a le arăta că sînt valoroși, că visurile lor contează și că au tot dreptul să spere la mai mult. De asemenea, începînd din octombrie, elevii școlii mele vor fi vocea comunității. Se vor dezvolta frumos la Clubul IMPACT pe care îl voi implementa împreună cu prietena și colega mea Nicoleta. Acest club va avea drept scop învățarea prin serviciul în folosul comunității. Deși am experimentat și predarea într-o școală privată, pînă la urmă predarea la țară mi-a arătat că, deși provocările sînt mari, satisfacțiile sînt pe măsură. Copiii de aici poate nu au toate facilitățile de care se bucură cei de la oraș, dar au o libertate și o bucurie de a trăi care le dau aripi. În ciuda absențelor, a abandonului, a greutăților de zi cu zi, există și povești de succes, povești care dovedesc că acolo unde există voință, există și un drum. Iar pentru mine, ca profesor, nu este nimic mai prețios decît să-i văd crescînd, înflorind, găsindu-și drumul în viață. Și dacă reușesc să fiu o mică parte din această călătorie, să le ofer un strop de sprijin și de încurajare, atunci știu că mi-am îndeplinit menirea. Pentru că, în final, educația nu înseamnă doar ceea ce predai, ci ceea ce lași în inimile celor care au învățat de la tine.

Vali Neagu este profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială nr. 1 din comuna Curcani, județul Călărași.

Foto: M.T. Sava