România 1989 - percepții versus realități economice & sociale

Societatea românească este împărțită în ceea ce privește opiniile cu privire la regimul comunist și la situația României la finele anilor 1980. Diversele sondaje evidențiază ponderea mare a concetățenilor noștri care consideră că politicile lui Ceaușescu au contribuit la dezvoltarea țării și că oamenii trăiau mai bine în timpul comunismului decît în zilele noastre. Mai mult, numărul adepților acestor idei s-a mărit ușor în ultimul deceniu. Potrivit unui sondaj INSCOP din noiembrie 2023, 48,1% din repondenți apreciază că regimul comunist a fost „un lucru bun pentru România” (față de 45,5% în 2013) și 46,4% consideră că „se trăia mai bine” înainte de 1989 (față de 44,4% în 2013). Desigur, avem și repondenți care spun că regimul comunist a fost „un lucru rău pentru România” (42,2% în 2023, restul de 9,7% fiind non-răspunsuri sau răspunsuri „nu știu”), sau că „se trăia mai prost” înainte de 1989 (34,2% în 2023).

Care sînt motivele acestei opinii divizate?

Într-un studiu mai vechi („Bilanţul economic al regimului comunist în România”, în Studii şi articole de istorie, LXXIV, 2009), evidențiam faptul că perioada regimului comunist a fost neomogenă economic și că, de fapt, s-au succedat trei subperioade distincte: transformarea de sistem urmînd modelul sovietic (din anii 1940 pînă în anii 1950), apoi o subperioadă de creștere economică și relativă deschidere din anii 1950 pînă la finele anilor 1970) și finalmente criza anilor 1980. Am încercat să calculez bilanțul macroeconomic al dezvoltării economice din aceste subperioade raportînd la media europeană datele calculate de Angus Maddison pentru produsul intern brut pe cap de locuitor al României și am constatat că anul 1950 a fost un minim absolut, că din 1950 pînă în 1980 a avut loc o creștere care a făcut ca România să-și îmbunătățească poziția față de media europeană de la 32% la aproape 43% (depășind și valoarea de 38% din 1938) și apoi a urmat o scădere relativă la 35% în 1989.

În finalul respectivului articol, am încercat să explic diferențele generaționale ale percepțiilor referitoare la economia comunistă: „Datele lui Angus Maddison oferă un argument suplimentar celor care leagă percepţiile diferite ale diverselor grupe de vîrstă ale societăţii româneşti de realităţile economice diferite din perioadele decisive pentru formarea intelectuală a indivizilor aparţinînd respectivelor grupe de vîrstă. Credem astfel că nu este întîmplător faptul că o mare parte dintre oamenii născuţi în anii 1920-1930 şi ajunşi la maturitate înainte sau în primii ani ai regimului comunist au privit acest regim ca pe o catastrofă politică şi economică, în timp ce generaţiile care s-au format în perioada de îmbunătăţire relativă a situaţiei economice (de la sfîrşitul anilor 1950 pînă în anii 1970) au o memorie mult mai pozitivă asupra perioadei comuniste. La fel, indivizii născuţi în anii 1960 şi ajunşi la maturitate în ultimul deceniu al regimului comunist au o percepţie precumpănitor negativă asupra acestuia şi mai ales asupra rolului lui Nicolae Ceauşescu, în timp ce pentru tinerii născuţi în a doua parte a anilor 1970 şi în anii 1980 impresiile din timpul comunismului sînt mai puţin importante decît cele acumulate după 1990”.

Eram însă conștient de faptul că opiniile formulate erau doar o ipoteză, și atunci am adăugat prudent: „Desigur, criteriul generaţional nu poate fi absolutizat, memoria fiind influenţată şi de o multitudine de alţi determinanţi, individuali sau de grup (social, etnic, religios etc.), şi rămîne ca cercetări empirice viitoare să aducă noi informaţii cu privire la factorii care au influenţat percepţia românilor despre regimul comunist”.

Între timp, cunoașterea a progresat. Astfel, sondajul INSCOP pe care l-am invocat la începutul acestui articol a urmărit și felul în care diversele categorii de repondenți se raportează la nivelul de trai din timpul comunismului.

Variația generațională este relativ redusă (marja 41-50%), dar poziția specială a grupei de vîrstă 45-59 ani (repondenți născuți între 1964-1978) confirmă într-o oarecare măsură ipoteza mea că acest grup este mai critic față de perioada comunistă decît persoanele născute în anii 1950 sau cele născute în ultimul deceniu al regimului comunist. Mult mai relevante statistic sînt defalcările pe nivel de educație (73% din repondenții care au doar studii primare consideră că „se trăia mai bine” înainte de 1989 față de doar 24% din absolvenții de studii superioare), tipul de localitate, ocupația și starea materială actuală (categoria „venit” în graficul INSCOP).

Dincolo de detalii, care s-ar preta la o analiză mai amplă, este evident că nivelul de mulțumire/nemulțumire față de prezent este mai important decît experiențele din trecut în definirea răspunsurilor cu privire la caracterul bun sau rău al regimului comunist și cu privire la nivelul de trai de dinainte de 1989. De altfel, unii dintre repondenți nu au trăit deloc în comunism și își construiesc impresiile din povestirile celor mai vîrstnici (mai ales ale bunicilor, dacă aceștia mai sînt în viață), din filme și din social media; pentru mulți dintre ei, părerea despre comunism este mai degrabă un element de confirmare a atitudinilor despre societatea de azi. Avînd în vedere faptul că nemulțumirile sînt deja mari, cred că merită să fim conștienți că în perioada de ajustare financiară ce se conturează pentru anii 2025-2026, numărul celor care vor exprima opinii că „se trăia mai bine” înainte de 1989 probabil va crește.

Dincolo însă de aceste percepții, datele istorice și mărturiile de epocă arată categoric că nu se trăia mai bine în comunism decît în zilele noastre.

Putem verifica aceasta cu ajutorul datelor existente pentru evoluția Produsului intern brut pe cap de locuitor. Sursa de referință este Angus Maddison Database, care după moartea lui Maddison în 2010 este înteținută de Universitatea din Groningen și periodic actualizată de un grup de istorici ai economiei coordonat de Jan Luiten van Zanden și Jutta Bolt.

Produsul intern brut pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (dolari 2011)

Sursa: www.rug.nl/ggdc/historicaldevelopment/maddison/releases/maddison-project-database-2023

Se poate vedea nivelul foarte scăzut din 1950, creșterea din 1950-1980, recesiunea anilor 1980 cauzată de politicile eronate ale regimului Ceaușescu, ca și creșterea spectaculoasă din ultimele două decenii și jumătate, realizată sub semnul integrării în Uniunea Europeană.

Pentru cititorii care nu au încredere în indicatorii sintetici ai economiei, avem o lucrare remarcabilă publicată de un grup de economiști coordonat de Constantin Grigorescu, care compară la 21 categorii de indicatori nivelul României în 1989 cu cel al celorlalte state europene. Din multitudinea datelor statistice strînse de acest colectiv, am selectat doar cîţiva (sub)indicatori, suficient de diverşi însă pentru a oferi o imagine de ansamblu a locului relativ al României în Europa la sfîrşitul perioadei comuniste.

Nivelul economico-social al României în context european (1989)

Sursa: Constantin Grigorescu (coord.), Nivelul dezvoltării economico-sociale a României în context european, 1989, Editura Expert, 1993.

Datele statistice nu reflectă însă decît o parte a realității. Ele nu pot aduce în atenție anumite lipsuri și inegalități relevante pentru viața de dinainte de 1989. Pentru a plăti anticipat datoria externă, Ceaușescu a redus dramatic importurile, făcînd uneori ca utilaje de milioane de dolari să stea pentru că nu se importa o piesă ieftină și ca portocalele și bananele să devină pentru mulți oameni doar amintiri de tinerețe.

Cartelele pentru unele alimente de bază s-au combinat cu interdicțiile ca sătenii să cumpere anumite bunuri de la oraș. S-au adăugat frigul din case și curentul electric oprit pentru economii, deși consumul populației era mic față de cel al marilor combinate energofage. Regimul comunist a construit blocuri și a distribuit apartamente, dar o parte dintre acestea erau confort II sau chiar III, iar numărul construcțiilor noi a scăzut în anii 1980.

În școli, învățarea a fost subminată prin practica agricolă și prin transformarea multor licee teoretice în licee industriale. Reducerea numărului de locuri de studii în universități a făcut ca doar circa 8% din tineri să fie admiși la facultate. Repartițiile guvernamentale ofereau locuri de muncă absolvenților, dar pentru multe domenii cele mai mari 14 orașe au fost „închise” în 1981, cu scopul de a obliga mulți orășeni să se mute în localități îndepărtate, unde „s-a auzit de tren”.

În fine, dar nu în cele din urmă, interzicerea avorturilor și deciziile criminale de a nu oferi asistență medicală femeilor care totuși încercau să-și întrerupă sarcina pînă cînd nu denunțau pe toți cei care le ajutaseră au dus la moartea multor femei; totodată, teama de graviditățile nedorite era un intrus inhibitor în cele mai intime și naturale bucurii ale vieții.

Bogdan Murgescu este profesor dr. la Facultatea de Istorie și prorector al Universității din București, precum și președinte de onoare al Societății de Științe Istorice din România.

Credit foto: Wikimedia Commons