Trei provocări pentru profesia de avocat

Evenimentul organizat de International Bar Association,  în perioada 22-24 mai 2024, gazdă fiind Baroul  București,  a prilejuit întîlnirea decanilor de barou din țări de pe mai toate continentele, pentru a discuta provocările actuale cu care se confruntă profesia de avocat. Evenimentul s-a încheiat cu o reuniune la Palatul  Parlamentului, loc cu o încărcătură simbolică specială. Înainte de 1989, anul imploziei totalitarismului comunist în Europa de Est, clădirea era simbolul dictaturii. După 1989, printr-o adevărată ironie a istoriei, clădirea a devenit  simbolul democrației constituționale, adăpostind Parlamentul României. Într-un asemenea loc cu valoare simbolică, reuniunea reprezentanților barourilor de pe mai multe continente probează solidaritatea care întemeiază această profesie. Cît timp există solidaritate, este posibilă înfruntarea tuturor dificultăților. Dintre  acestea, trei provocări, vechi și noi totodată, merită o atenție specială.

Mai întîi, rațiunea profesiei de avocat este aceea de a apăra. Sensurile acestui verb – a apăra – sînt multiple. Avocații apără în primul rînd, în activitatea de consultanță și de litigii, interesele legitime ale clienților. Prin natura lor, aceste interese sînt diferite și nu de puține ori contradictorii. Sistemul juridic în care se confruntă și se realizează aceste interese este însă unul comun. Unitatea acestui sistem juridic nu ar fi posibilă în absența unor valori fundamentale.  Ordinile juridice naționale și ordinea juridică internațională rămîn complementare dacă păstrează în fundamentul lor valorile demnității, libertății și siguranței persoanei. Avocații apără interesele clienților, dar apără, în același timp, aceste valori. Este cea mai importantă provocare, pe cît de veche, pe atît de nouă, deoarece pericolele care amenință aceste valori sînt și ele mereu vechi, și mereu noi. Violența este un fenomen vechi, dar are mereu înfățișări noi. Ordinea juridică întemeiată pe demnitatea, libertatea și siguranța persoanei, pe adevăr și dreptate, trebuie să fie apărată împotriva tuturor pericolelor. Avocații au datoria morală și profesională să apere aceste valori în întreaga lor activitate. Este o datorie primordială, mai ales în actualul context internațional, cînd se încearcă, din nou, înlocuirea forței dreptului cu dreptul forței.

În al doilea rînd, progresul științific și tehnologic a fost, în întreaga epocă modernă, o provocare permanentă pentru lumea juridică, inclusiv pentru avocați. Liberul-arbitru, care este instrumentul principal al libertății fiecărei persoane, a fost și este exercitat nu numai pentru a face bine, ci și pentru a face rău. Această ambiguitate de neocolit a deciziilor și acțiunilor umane caracterizează și modul de utilizare a descoperirilor științifice și tehnologice. Sistemul juridic a fost confruntat mereu cu această dilemă: cum poate să păstreze spațiul de libertate, apărîndu-l, în același timp, de riscurile tot mai mari create de progresul științific și tehnologic. În zilele noastre, ritmul accelerat al acestui progres determină schimbări radicale în perioade scurte. Răspunsurile la aceste schimbări trebuie să fie nu numai adecvate, ci și la fel de rapide. În ultimul deceniu, Inteligența Artificială pare să fi cucerit lumea, inclusiv lumea juridică. Ambiguitatea nu ocolește însă modul de utilizare a Inteligenței Artificiale. Ea poate fi o sursă nu numai pentru lucruri bune, ci și pentru lucruri rele. Răspunderea juridică pentru utilizarea Inteligenței Artificiale este o provocare uriașă pentru legiuitori și pentru toate profesiile legale. De la descoperirea energiei atomice, omul nu a mai avut la dispoziție niciodată o descoperire atît de benefică și atît de periculoasă. Profesia de avocat nu este ocolită de această dilemă: cum putem culege beneficiile Inteligenței Artificiale, reducînd riscurile generate de aceasta. Uneori, avem prea multă încredere că avocații, în special, și juriștii, în general, nu pot fi înlocuiți de Inteligența Artificială. Încrederea este bună dacă este însoțită de acțiune. Sistemul juridic trebuie să găsească reglementările eficiente pentru a descuraja tendințele de a transforma Inteligența Artificială într-o entitate legală, cu răspundere juridică proprie, distinctă de răspunderea celor care o creează sau o utilizează. Pînă la urmă, persoanele fizice sau juridice care creează sau utilizează Inteligența Artificială sînt responsabile – civil, administrativ sau penal – pentru prejudiciile cauzate de aceasta. Legiuitorii și profesiile juridice nu trebuie să cedeze ispitei de a introduce în lumea dreptului entități non-umane, fie ele lucruri sau animale. Există și așa destule forme monstruoase ale omenescului.

În al treilea rînd, o provocare specifică profesiei de avocat rezultă din contradicția tot mai puternică dintre caracterul liberal al acesteia și necesitatea de a răspunde solicitărilor de servicii integrate din partea corporațiilor naționale și multinaționale. Răspunsul la această provocare nu este imposibila înlăturare a contradicției, ci menținerea unui echilibru rezonabil între termenii acesteia. Profesia de avocat trebuie să își păstreze multiplele forme de organizare pentru că în lume există nu numai mari corporații, ci și întreprinderi mici și mijlocii, pentru că viața fiecărui om are nu doar o dimensiune profesională, ci și una familială, culturală, artistică sau sportivă. Există viață și dincolo de profesie. Diversitatea formelor de organizare a profesiei de avocat (cabinete individuale, cabinete asociate, societăți cu sau fără personalitate juridică) este necesară pentru a asigura nu numai apărarea intereselor patrimoniale, ci și apărarea intereselor nepatrimoniale ale persoanelor fizice sau juridice, fie că este vorba de consumatori sau profesioniști,  de cetățeni sau autorități publice.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.