Gabriel BĂDESCU, director al Centrului pentru Studiul Democrației: „România are un nivel redus de civism”

Romanian-American Foundation aniversează 15 ani de cînd susține inițiativele care pot avea un impact substanţial în comunităţi, pot crește și pot fi replicate. Dincolo de finanțare, RAF se implică alături de organizații ca partener activ, oferind expertiză și asistență tehnică. Seria de materiale Collective Action – Learning from 15 Years of RAF Programs dă voce proiectelor și ONG-urilor sprijinite de RAF de-a lungul timpului, celebrează dezvoltarea lor și a rezultatelor generate cu și pentru România și documentează lecțiile învățate în primii 15 ani de programe, accentuînd puterea acțiunii colective de a accelera schimbarea sistemică.

Democrația nu apare și nu se consolidează pur și simplu. Într-o lume complexă și interdependentă, societatea civilă este un pilon al democrației, iar spațiul organizațiilor, asociațiilor și inițiativelor cetățenești este un adevărat „organism viu” și un vector al schimbării sociale. Însă mișcările pe care o țară le face în direcția democrației nu sînt unidirecționale, iar implicarea civică într-un stat democratic și într-o societate liberă nu este doar un drept, ci și o responsabilitate.

Caracteristicile democratice ale unui stat pot păli cu ușurință în urma indiferenței. În România, avem suficiente informații care să ne facă să ne punem semne de întrebare cu privire la viitorul democratic al țării. Asta, dacă insistăm să nu ne panicăm. Dacă sîntem, însă, anxioși – și am avea suficiente motive să fim – ne-am îngrijora și mai mult cu privire la rezultatele unor studii realizate în ultimii ani, care îi situează pe elevii români, deci pe adulții viitorului, pe ultimele locuri din Europa la gîndire civică.

O radiografie lucidă și cîteva soluții

Aici intră în scenă Centrul pentru Studiul Democraţiei (CSD), un think tank înființat în anul 2006 în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde funcționează ca centru de cercetare acreditat. CSD a dezvoltat, de-a lungul timpului, proiecte de cercetare și analize pe teme precum democratizarea, educaţia civică, societatea civilă, politicile educației și ale cercetării și migrația. CSD funcționează în tandem cu Asociația Centrul pentru Studiul Democrației (ACSD), un ONG cu teme și echipă similare cu ale centrului academic, dar cu un accent mai mare asupra intervențiilor și politicilor.

Și tot aici intră în scenă Romanian-American Foundation (RAF), care a sprijinit CSD și ACSD în derularea unor proiecte de care democrația din România a avut și are o nevoie vitală. Vorbim despre programul Civic education in Romania, prin care a cercetat factorii-cheie care influențează practicile de predare a educației civice în școlile publice din România și a oferit recomandări pentru viitoare intervenții și politici. Center for Philanthropy and Civil Society Research este un alt program derulat cu sprijinul RAF, cu scopul de a înființa o unitate de cercetare și de expertiză în cadrul CSD, care să contribuie la profesionalizarea sectorului ONG și filantropic. Nu în ultimul rînd, programul Center for Civil Society Research își propune dezvoltarea unei infrastructuri de sprijin dedicate, conectată la mediul academic, care va cerceta societatea civilă și consolidarea capacităților acesteia.

Avînd, în fundal, colaborarea dintre CSD și RAF, am dorit să aflăm cum stă țara noastră capitolul „societate civilă” și cît de importantă este aceasta pentru democrație, astfel că l-am invitat pe Gabriel Bădescu, director al Centrului pentru Studiul Democrației (CSD) și membru al Departamentului de Științe Politice din Universitatea Babeș-Bolyai, să ne povestească ce este și ce face societatea civilă, în general, de ce avem nevoie de ea și cum se prezintă societatea civilă din România, în particular.

Cîte divizii are Papa?

Se spune despre Stalin că, într-o discuție din 1935 despre influența Papei în lume, ar fi întrebat disprețuitor: „Papa? Dar cîte divizii are?”.

Ironia istoriei este că, patru decenii mai tîrziu, susținerea oferită de Papa Ioan Paul al II-lea sindicatului polonez Solidaritatea a contribuit decisiv la întărirea acestuia, ajungînd la 10 milioane de membri, adică peste o treime din populația adultă a unei societăți în plină dictatură comunistă. Căderea comunismului a avut multe cauze întrepătrunse și cu ponderi adesea disputate, însă contribuția Solidarității este larg privită drept începutul unei reacții în lanț, a unui efect de domino în toată Europa de Est.

Cu alte cuvinte, asocierea cetățenilor împotriva unui regim represiv a contat mai mult decît alte forme de presiune, inclusiv cele militare și economice. Sînt multe alte exemple de acest fel, din epoci diferite și din zone diverse ale Globului. Importanța participării colective e dovedită clar și de obsesia dictaturilor de a descuraja orice formă de asociere. Un exemplu notabil este cel al sistemului politic chinez: mai flexibil în privința criticii și protestelor individuale decît regimurile comuniste est-europene, dar la fel de ferm în descurajarea oricăror încercări de asociere.

Ce face democrația să funcționeze

Pe lîngă rolul jucat în înlăturarea regimurilor autoritare, implicarea cetățenilor în organizațiile societății civile a fost asociată cu alte cîteva condiții despre care se spune că „fac democrația să funcționeze”.

Voluntariatul este de așteptat să aibă cîteva efecte pro-democratice însemnate. În primul rînd, prin activitatea de grup, are loc un proces de învățare socială care consolidează acele atitudini, cunoștințe și abilități pe care se bazează practicile democratice. Voluntarii din asociații tind să fie mai interesați de politică, mai bine informați și să participe politic mai frecvent. Cel puțin la fel de important, învață să colaboreze pentru scopuri comune. Sînt studii care arată în mod convingător că abilitățile de colaborare sînt un predictor important nu doar pentru calitatea democrației, ci și pentru dezvoltare. Astfel, societatea civilă este o resursă atît pentru funcționarea democrației, cît și a economiei.

Localitățile cu societate civilă activă tind să arate diferit față de cele fără societate civilă. Un motiv este acela că „civicii” rezolvă probleme ale comunității. Un altul este că societatea civilă ajută procesul de selecție a unor reprezentanți locali eficienți și îi motivează să fie activi. Am trecut recent printr-un oraș turistic din România cu hoteluri luxoase, bine plasat geografic, dar cu cîini fără stăpîn emaciați, urși care mănîncă din gunoaie, canalizare cu probleme. Pot ghici cum arată societatea civilă dintr-un astfel de loc. Dar am văzut și sate și orașe din România în care spațiile publice sînt bine proiectate, îngrijite, fără diferențe vizibile față de localitățile cu tradiții civice vechi din alte țări. În cazul lor găsești cu ușurință asociații, uneori informale, dintre cele mai diverse, interesate de ecologie, educație, sport, cultură.

Două exemple de „așa nu”

Ideea conform căreia societatea civilă este un panaceum pentru democratizare este uneori contestată. Cîteva dintre critici sînt evidente dacă amintim că Serghei Markov, un politolog apropiat lui Vladimir Putin, a afirmat cu peste un deceniu în urmă că „oricine dorește să ia parte la politica secolului XXI trebuie să își creeze propriile rețele de ONG-uri și să le furnizeze ideologie, bani și oameni”. Ungaria este acum pe un trend democratic puternic descendent în paralel cu creșterea finanțării de către guvern a sectorului asociativ. Este important să observăm că asociațiile sînt de multe feluri și că potențialul lor pro-democratic e divers. Nu e o surpriză că organizațiile care își propun creșterea calității educației civice au o șansă mică să fie finanțate de Putin sau de Orban în comparație cu cele centrate asupra trecutului național glorios.

Tinerii din România au abilități civice modeste

România are un nivel redus de civism conform celor mai mulți indicatori uzuali, iar trendul din ultimii ani nu indică o creștere pentru asociațiile cu rol pro-democratic substanțial. Lucrurile nu se îmbunătățesc de la sine, în mod natural, datorită schimbului de generații. Dimpotrivă, tinerii din România au abilități civice modeste în comparație alte țări din Uniunea Europeană, dar chiar și față de adulții de vîrstă medie din România. Proporțiile tinerilor interesați de politică, care participă civic și politic, preferă un regim de tip democratic, au un nivel ridicat de toleranță socială, sînt mici chiar și în comparație cu țările din Balcanii de Vest.

Școala românească, în pragul corigenței la formarea cetățenilor democratici

Pe de altă parte, studiile din ultimii ani arată că nivelul de pregătire pentru formarea de cetățeni democratici în cadrul școlii e deficitar. În ultima ediție a Studiului Internațional privind Educația Civică și pentru Cetățenie (ICCS 2022), elevii români din clasa a VIII-a au obținut la evaluarea cunoștințelor și gîndirii civice un scor mediu substanțial mai mic decît media tuturor țărilor participante.

Aceste rezultate, puse în contextul în care nivelul democrației la nivel global este în continuă scădere de aproximativ un deceniu, induc un sentiment al urgenței. Studiul pe care centrul nostru (CSD) l-a realizat recent cu sprijinul RAF oferă o imagine cuprinzătoare asupra modului în care este realizată educația pentru democrație în școlile din România și propune mai multe recomandări de politici și intervenții. Argumentăm că declinul culturii civice în rîndul tinerilor din România ar trebui combătut atît prin creșterea calității cursurilor existente, cît și prin extinderea ofertei de cursuri obligatorii de educație socială în ultimele clase de liceu și la nivel universitar. De asemenea, afirmăm că este necesară revizuirea ofertei de cursuri pentru viitorii profesori pentru a dezvolta deprinderi și atitudini civice. Schimbările ar trebui să includă nu doar curriculum-ul propriu-zis, ci şi modul în care materia este predată, natura climatului din școli și din universități.

Gabriel Bădescu este director al Centrului pentru Studiul Democrației și profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.