Dacă Hristos este de acum înainte centrul istoriei mîntuirii, întreaga lume a îngerilor este lîngă El pentru a-I sluji. Pe de o parte, îngerii cărora li s-a încredințat grija lucrurilor pămîntești îl primesc cu bucurie și se pun în slujba Lui. Iar îngerii cerului coboară împreună cu El pentru a fi slujitorii și martorii lucrării Sale. Aspectul ierarhic își face aici apariția în cadrul aspectului istoric. Această manifestare a îngerilor umple mai ales două momente ale vieții lui Hristos: începutul și sfîrșitul, copilăria și slava, Nașterea și Înălțarea. În Evanghelii, îngerii sînt prezenți în mod special în legătură cu aceste două taine.
Părinții Bisericii ne înfățișează vremurile care îl precedă pe Hristos ca fiind marcate de o creștere a puterii demonilor. Vestigiile revelației monoteiste, comunicată tuturor oamenilor prin slujirea îngerilor, se șterg sub proliferarea idolatriei demonice. Chiar și în partea lui Dumnezeu, adică în poporul lui Israel, valul păcatului nu încetează să crească. Îngerii, cărora le-au fost încredințate neamurile, nu pot împiedica revărsarea răului: „Înainte de venirea lui Hristos, îngerii buni puteau să facă puține lucruri spre folosul celor care le fuseseră încredințați. Cînd îngerul egiptenilor îi ajuta pe egipteni, abia dacă vreun prozelit credea în Dumnezeu” (Origen, Omilii la Luca, 12). Iar Sfîntul Ioan Hrisostom va spune la rîndul lui: „Dumnezeu punea totul în lucrare cu ajutorul îngerilor, dar lucrurile nu se îndreptau” (Omilii la Efeseni, 1). [...]
Cuvîntul lui Dumnezeu se întrupează în mijlocul acestei situații disperate, pentru a le veni în ajutorul îngerilor Săi. [...] Astfel, îngerii care au în grijă neamurile primesc cu bucurie venirea Domnului: „De acum înainte nu doar Israel cel drept și care îl vede pe Dumnezeu, ci toate neamurile de pe pămînt, care erau înainte moștenirea multor îngeri și se dedau la nenumărate necuvioșii, sînt rînduite de Domnul sub propria lui stăpînire și El le vestește cunoașterea și iubirea Tatălui Său. Astfel, cînd, la venirea Sa, a fost văzut de îngerii Săi, care înainte conduceau neamurile, ei au recunoscut imediat că Domnul lor le vine în ajutor și au venit către El bucuroși să-I slujească. După cum spune Scriptura: Și îngeri au venit să-I slujească. Și în alt loc: Mulțime de oaste cerească îl slăvea pe Dumnezeu” (Eusebiu, Dem. Ev., IV, 10). Taina îngerească a Nașterii Domnului este mai întîi cea a îngerilor neamurilor care îl înconjoară pe Pruncul Iisus venit în ajutorul popoarelor păgîne care le erau încredințate și față de care își cheltuiau în zadar efortul.
Dar taina îngerească a Nașterii Domnului nu înseamnă doar aceasta. Ea este și cea a oștilor care coboară din cer odată cu întruparea Cuvîntului, ca să-L înconjoare cu adorație și să-I slujească precum lui Dumnezeu. Sfîntul Ilarie pune laolaltă, în această privință, datele Evangheliei atunci cînd scrie: „Cînd Hristos a coborît pentru a lua firea omenească, a fost însoțit de o asistență cerească: atunci cînd vestea cea bună este anunțată Mariei, atunci cînd păstorii văd adunarea cerească și îi aud glasul, atunci cînd, după ispitirea de către diavol, îngerii vin să-I slujească. Astfel, cerul se pleacă atunci cînd virtutea și cinstea ființelor cerești se înclină spre pămînt” (Tract. Psalm., 143). Origen îi arătase deja pe îngeri gata să coboare împreună cu Logosul (Cuvîntul): „Cînd îngerii L-au văzut pe stăpînul oștirilor cerești aflîndu-se în locurile pămîntești, au pătruns pe calea pe care El o deschisese, urmîndu-L pe Domnul și ascultînd de voia Celui care îi pune păzitori ai celor care cred în El. Îngerii sînt în slujba mîntuirii tale. Ei i-au fost dați Fiului lui Dumnezeu pentru a-L urma. Și spun între ei: Dacă el a coborît în trup, dacă a luat un trup muritor, cum se poate ca noi să nu facem nimic? Să mergem, îngerilor, să coborîm toți din cer. Astfel, se afla o mulțime de oaste cerească care îl lăuda și îl slăvea pe Dumnezeu la nașterea lui Hristos. Totul este plin de îngeri” (Omilii la Iezechiel, I, 7).
(fragment din cartea Îngerii și misiunea lor după învățătura Părinților Bisericii, traducere de Miruna Tătaru-Cazaban, Editura Spandugino, 2023)
