Cu războiul pe cale să treacă granița, mi-e din ce în ce mai greu să urmăresc discursul creștinoid care vine din Statele Unite ale Americii, mai ales de pe buzele acestui „theology bro” ajuns vicepreședinte, J.D. Vance. Vance arată că așa-numitul excepționalism creștin american e doar hubris de fanfară, mărturisit de inepți care vor să scoată trufia dintre păcatele capitale și să o bage între virtuțile cardinale. Cel puțin de la Trump umanitatea știe la ce să se aștepte, marea lui aspirație în viață fiind de a face ceea ce el numește „good TV” (după cum i-a spus lui Zelenski la întîlnirea fatidică de pe 28 februarie), „televiziunea de bună calitate” fiind, pentru el, circul televizat care atrage audiența cea mai mare. Vance însă, cu diplomă de la Yale și aere teologale, vrea să se situeze într-un registru discursiv înalt, al autorității morale și intelectuale. Dar, după o lună de la începerea mandatului, vicepreședintele dovedește că nu există diglosie la Casa Albă. Ceea ce spune este în perfectă concordanță cu delirul de ură scuipat de întreaga administrație Trump. Vance își închipuie că îl citează pe Toma din Aquino și vorbește despre ordo amoris ca și cum restul lumii nu are la îndemînă o Biblie. Mai catolic decît papa, Vance nu își dozează dragostea după ordo amoris, ci își împarte cu larghețe disprețul după ordo odii.
Ce este ordo amoris
Americanii l-au votat pe Trump pentru că le-a promis să îi scape de imigranții aflați ilegal în SUA. Promisiunea deportărilor masive i-au adus pe Trump și pe Vance la Casa Albă. Imediat după depunerea jurămîntului, din partea administrației Trump a început să plouă cu ordine executive care să implementeze cît mai rapid deportările promise și izolaționismul pe plan extern. Și pe plan intern, și pe plan extern, administrația MAGA face America iarăși grozavă prin îndepărtarea străinului, a săracului, a refugiatului. Băiat fin cu pretenții intelectuale, Vance a căutat în recuzita de citate teologice aflată în rucsacul de președinte al oricărui „theology bro”, de unde a scos o referire la conceptul de ordo amoris, discutat, printre alții, de Sfîntul Toma din Aquino în secolul al XIII-lea. În interpretarea lui Vance, creștinii trebuie să își gradeze iubirea după ordo amoris (ordinea iubirii), adică să își iubească în primul rînd familia, vecinii, țara și după aceea restul lumii. Tomismul nu e chiar pop theology și în mod clar profunzimea lecturilor teologice ale lui Vance nu trece dincolo de Parvus catechismus Catholicorum, adică de catehismul simplu pe care copiii îl studiază înainte de prima împărtășanie. Vicepreședintele american își închipuie că poate recurge la Toma din Aquino pentru a justifica moral politica izolaționistă a administrației Trump. Dacă Vance s-ar fi obosit să îl citească cu adevărat pe Toma din Aquino și nu s-ar fi mulțumit cu pastila de teologie, ar fi putut da peste numeroase pasaje în care dominicanul elucidează ce înțelege prin ordo amoris. Spre exemplu, în acest fragment din Summa Theologica II-II, q. 26, art. 12: „Acolo unde emoția este mai mare și meritul este mai mare: deoarece măsura meritului este dată de profunzimea carității. Dar iubirea de sine a unui om sau iubirea pentru cei care îi sînt apropiați nu este mai meritorie decît iubirea celor ce îi sînt străini (Sed non magis meretur homo in dilectione propinquorum quam aliorum, vel etiam sui ipsius quam aliorum). Așadar, ordinea iubirii (ordo amoris) nu trebuie să fie dictată de emoție”. Pentru Toma, măsura iubirii nu este dată de intensitatea emoției, adică de afecțiunea pe care omul o simte în mod natural mai intens față de cei apropiați. Mai degrabă, iubirea trebuie orînduită după caritate (dragostea divină), care este bazată pe dreptate și nu îngrădită de proximitate.
De ce justificările creștine ale administrației Trump trebuie denunțate
Vance este atît de încîntat de aberațiile pe care le emite încît ad litteram se crede mai catolic decît papa. După furtuna pe care pseudo-tomismele lui au declanșat-o pe X (forumul trumpist prin excelență), papa Francisc a trimis o scrisoare Confederației americane a episcopilor catolici în care spune că „adevăratul ordo amoris, care trebuie promovat, este cel pe care îl descoperim prin meditarea continuă la parabola bunului samaritean (Luca 10:25-37), adică meditînd la dragostea care construiește o fraternitate deschisă tuturor, fără nici o excepție”. Vance a răspuns evident tot pe X, acuzîndu-l pe papă de simpatii comuniste. Creștinismul lui Vance și al mișcării MAGA este mai mult tribalism. Clar, deși acum chipurile catolic, Vance încă păstrează credința în elecțiunea divină, cu rădăcini în calvinism, mărturisită de majoritatea evanghelicilor americani, comunitatea în care a crescut Vance și căreia îi aparțin majoritatea așa-numiților „theology bros”.
În lumea trumpistă, albul e negru și negrul e alb. Chiar dacă am văzut cu ochii noștri tancurile rusești înaintînd spre Kiev, ar trebui să îi credem pe Trump-Vance că Ucraina a început războiul. Mai mult, în această strîmbă lume nouă, caritatea creștină ar trebui distribuită de la un centru în care nu se află Dumnezeu, ci americanii MAGA. De ce trebuie denunțate derapajele creștinoide ale trumpiștilor? Pentru că simpatizanții lui Trump-Vance din propria ogradă aberează mesianic și se îmbată cu teorii despre elecțiunea divină și excepționalismul național. Zelul MAGA dă clar amnezie biblică. Uitat este bunul samaritean, să înceapă profețiile de la Mar-a-Lago.
Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturgist.
Foto: Toma din Aquino, credit foto: Wikimedia Commons
