Sînt convins că cititorii acestei rubrici au avut în anul care s-a încheiat cărțile lor preferate și propria lor ierarhie. Sper să-mi fie îngăduite trei recomandări care, deși se înscriu în profilul cărților de studiu, depășesc ca anvergură și ca reușită profesională zona de specialitate. Le-am descoperit către finalul lui 2024 și nu aș fi împăcat dacă nu le-aș semnala, împărtășind admirația pentru cei care au îmbogățit astfel cultura noastră. Iată selecția:
# Teofil Coridaleu, Comentariu la tratatul Despre suflet al lui Aristotel, cartea I, ediție bilingvă, stabilirea textului grec și traducere de Marilena Vlad, Polirom, Iași, 2024.
După o jumătate de secol de la contribuțiile entuziaste ale lui Constantin Noica pentru cunoașterea comentariilor lui Teofil Coridaleu la Aristotel, proiectul este reluat de Marilena Vlad, specialistă în filosofie greacă, traducătoare în limba romană din Damascius și Dionisie Areopagitul. Pledoaria lui Noica pentru un autor grec din secolul al XVII-lea poate părea astăzi greu de înțeles dacă nu s-ar lua în calcul importanța istorică a acestuia pentru renașterea aristotelismului în părțile Europei răsăritene și pentru întemeierea învățămîntului superior în Țările Române. Istoricii culturii cunosc influența lui Coridaleu prin discipolii săi și prin scrierile sale didactice, însă în imensa lor majoritate textele au rămas accesibile doar celor capabili să citească manuscrise grecești. Or volumul recent apărut reprezintă prima ediție stabilită vreodată a comentariului la Despre suflet. Împreună cu traducerea riguroasă și cu notele care îl compară cu marea tradiție antică a comentariilor aristotelice, această ediție pune la îndemînă un excelent instrument de lucru. E proba că un astfel de demers poate fi susținut competent în cultura noastră și totodată un semn de rară continuitate.
# Sfîntul Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor. Combatere și răsturnare a gnozei cu nume mincinos, vol. I (cărțile I-III), traducere din limbile greacă și latină, introduceri și note de Petru Molodeț, Basilica, 2024.
Seria nouă a colecției „Părinți și scriitori bisericești“ a Patriarhiei Române propune una dintre marile sinteze teologice de la începuturile creștinismului. Primele două cărți privesc expunerea și combaterea doctrinelor gnostice ale lui Ptolemeu și Valentin, transmițînd informații esențiale despre contextul istorico-religios al epocii. Cartea a treia face intrarea în teologia propriu-zisă a Sfîntului Irineu despre „adevărul Scripturilor”. Unul dintre principalele scopuri ale polemicii construite de episcopul Lyonului este demonstrarea unității dintre cele două Testamente ca semn al unității și unicității Dumnezeului creator și mîntuitor. Informațiile despre școlile de gîndire gnostică, pe care Sf. Irineu le cunoștea și încerca să le ordoneze și să le combată rațional, au reprezentat pentru o bună parte din cercetările contemporane, mai ales din perspectiva istoriei religiilor în Antichitatea tîrzie, principalul punct de interes al acestei lucrări. Petru Molodeț, clasicist și specialist în patristică, autorul acestei ediții, însoțește lectura textului cu o abundentă și minuțioasă adnotare filologică, istorică și teologică, dînd măsura unei noi vîrste a acestor studii în limba română.
# Sfîntul Anastasie Sinaitul, Comentariu la Hexaemeron, traducere din limba greacă veche de monahia Parascheva Enache, introducere generală, note și ediție îngrijită de pr. Dragoș Bahrim, studiu introductiv de Dimitrios Zaganas, Doxologia, Iași, 2024.
O nouă serie de autor, sub auspiciile Centrului de studii patristice „Sf. Maxim Mărturisitorul” al Arhiepiscopiei Iașilor, se deschide cu o amplă operă exegetică a unui autor pe cît de faimos pe atît de enigmatic. Redescoperite și editate critic abia în ultimele decenii, scrierile Sfîntului Anastasie Sinaitul (630-700) au făcut obiectul disputelor între specialiști privitoare la autenticitatea lor. Acest fastuos comentariu spiritual al primelor trei capitole ale Genezei ne arată sensul pe care textul revelat îl primește în tradiția creștină și în experiența credinței. Comparată cu orice încercare de cosmologie biblică, o astfel de exegeză alegorică și eclezială reliefează printr-o extraordinară bogăție de corespondențe simbolice faptul că revelația are ca scop cunoașterea lui Dumnezeu și mîntuirea omului, lăsînd științei tot spațiul pe care inteligența umană va putea să-l umple.
Bogdan Tătaru-Cazaban este preot și cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2023).
