PĂRINTELE IERNII (DONALD PETRACHE PE NUMELE SĂU) S-A RETRAS ÎNTR-O BUCLĂ A ABSURDULUI, UN TERITORIU AL DISTRUGERII ȘTIINȚIFICE ȘI FEROCE, VORBIND ÎN CONTINUARE CU FAMILIA RELATIVĂ
● Într-o carte (Corpul. Ghid pentru cei care îl locuiesc de Bill Bryson, Editura Polirom, 2021), mi-au atras atenția, printre alte lucruri interesante, numele a doi oameni de știință: 1) Chevalier Quixote Jackson, medic, „părintele bronhoesofagoscopiei americane“, care a adunat, în decursul carierei sale, „o extraordinară colecție de 2.374 de articole înghițite din greșeală“; 2) George Gulliver, anatomist britanic, cel care a văzut pentru prima oară la microscop, în 1841, trombocitele. Don Quijote și Gulliver în aceeași carte, ce întîlnire de zile mari! (D. S.)
● O știre inițial emoționantă despre operațiunea „GUR-KIT”, prin care luptători din serviciul de spionaj militar al armatei ucrainene au salvat și dus la adăpost, pe continent, 15 pisici de pe Insula Șerpilor, feline care altfel nu ar fi rezistat gerului iernii, a stîrnit controverse aprinse pe rețelele sociale. Pro-ucrainenii i-au lăudat pentru gestul lor susținător de moral, putiniștii apăruți de nicăieri au rîs și au spus că doar de atît sînt în stare. Iubitorii de animale au fost cei mai vehemenți, afirmînd că, război sau nu, locul pisicii e lîngă om și că nu poate supraviețui altfel. (A. A. D.)
● Fiul cel mare al președintelui Donald Trump a fost acuzat că ar fi vînat ilegal rațe dintr-o specie protejată, în laguna Veneției. Știrea a stîrnit reacții scandalizate, mai ales din partea ecologiștilor și a reprezentanților partidului Mișcarea Cinci Stele. Fiul cel mare al lui Trump are exact același nume ca și tatăl său: Donald. Și probabil că atunci cînd era mic nu s-a uitat la desenele animate ale lui Walt Disney. Altfel, de bună seamă că nu s-ar fi apucat să tragă tocmai în rațe. (A. M.)
● Răsfoiesc cîteva manuale școlare, inclusiv unele de limbă maternă pentru minorități. Pe prima pagină a celor mai multe dintre ele se află imnul național „Deșteaptă-te, române!”. Aflu că există o Normă cu privire la Intonarea imnului naţional al României, parte integrantă din Hotărîrea 1157/2001, al cărei Capitol II, Art. 15 specifică, în vechi stil ceaușist: „La începutul manualelor şcolare (abecedare, manuale de citire pentru ciclul primar, manuale de limba şi literatura română, manuale de istorie şi manuale de limba maternă pentru minorităţile naţionale) se tipăreşte textul imnului naţional al României, potrivit legii”. Într-un manual de limba română pentru clasa a II-a, lecția „Istoria stiloului” (cu preluări din pagina Wikipedia românească despre „Stilou”) îi învață pe copii că „primul stilou cu pompiță a fost inventat de românul Petrache Poenaru”. Așa se formează de mic moftangiul, patriot hotărît, și votantul SOS, POT și AUR: cu muzichie și cu jumătăți de adevăr. (M. P.)
● Legendarul saxofonist american Marshall Allen, liderul faimosului grup de jazz avangardist Sun Ra, s-a decis, în sfîrșit, să înregistreze un album solo, care va fi lansat în curînd. Domnul Marshall Belford Allen, pe numele său complet, va împlini anul acesta, pe 25 mai, vîrsta de 101 ani. La cum stau lucrurile, omul va fi în stare să compună muzică și postum. (M. C.)
● O profesoară de la o universitate din România a fost acuzată de curînd că și-a înșelat doctoranzii cu sume mari de bani, pretinzîndu-le că taxele pentru studiile doctorale trebuie virate în contul ei. Cînd a fost demascată fapta profesoarei, aceasta s-a retras într-un lung concediu de maternitate. Putea să plece și în Madagascar, însă probabil suma era prea mică pentru a justifica efortul. Povestea asta spune totul despre colapsul oricărei ordini în țărișoara noastră. (I. M.)
● Într-o după-amiază, la ușă îmi sună un curier. Deși căuta pe altcineva, nu s-a lăsat ușor convins că nu eu eram persoana respectivă, de vreme ce avea adresa mea. După o conversație care părea intrată într-o buclă a absurdului, am început eu însămi să mă întreb dacă nu cumva sînt, de fapt, altcineva. Și dacă nu cumva, uneori, n-ar fi de preferat să nu fii cine crezi că ești. (S. G.)
● Donald Trump surprinde pe toată lumea. Este, cred, primul om politic al noului secol care, uitîndu-se la Gaza, vede o bună afacere imobiliară. Toată lumea se uită la Gaza și vede un spațiu devastat și devastator, un teritoriu al morții, al distrugerii, al radicalismului, al terorismului și corupției, o zonă închisă în ură – „radioactivă”, omenește vorbind. Donald Trump vede altceva. Puțină lume își mai amintește că, în urmă cu cîteva luni, într-un interviu, Trump – pe atunci președinte ales – a spus că este uimit că în Gaza se trăiește atît de rău, pentru că are plaje lungi și splendide, un litoral ce poate fi paradiziac, deschis la cea mai frumoasă mare a lumii, și o climă splendidă. Trump vedea acolo hoteluri, terenuri de golf, străzi cu magazine de lux, plaje luxos amenajate, cazinouri. Locuri de muncă și bani mulți. Iată, ca președinte, transformă viziunea sa de afaceri într-o decizie de politică externă. Este, recunosc, cea mai curajoasă viziune pe care am auzit-o despre viitorul acelui pămînt. (S. V.)
● O naştere uimitoare s-a petrecut la un acvariu din Louisiana. Un rechin mako sau Cephaloscyllium ventriosum, o specie originară din apele de coastă ale Pacificului de Est, s-a născut într-un bazin în care stau doar două femele. Există niște teorii științifice despre această întîmplare, dar tot rămîne o situație stranie. (A. M. S.)
● Grădina zoologică chineză Qinhu Bay Forest Animal Kingdom din Taizhou și-a promovat „tigrii”, în timpul unei transmisiuni live, ca fiind „uriași și feroce”. Doar că s-a dovedit că animalele erau niște cîini Chow Chow vopsiți. Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Sau tigrul. (A. M. S.)
● Am asistat, într-un Mega Image, la o mostră despre cum ar trebui să arate cearta perfectă. O doamnă bombănea pașnic automatul de cafea: „De ce nu-mi dă cafeaua? Am băgat banii și nimic, mi-a mîncat banii și ciuciu cafea”. Vînzătoarea de la casă, cu ochii în tavan, imperturbabilă: „Nu știu de ce toată lumea se ia de mine, parcă ar fi automatul meu... putea să stea și pe stradă, nu-mi aparține. Să facă bine să sune la numărul de pe el și să se plîngă acolo”. Doamna păgubită, vorbind în continuare cu automatul, molcom: „O să sun la număr să mă plîng că bagaboanta de vînzătoare nu vrea să mă ajute”. Vînzătoarea a oftat, doamna a ieșit. Și-au spus tot ce aveau pe suflet. (S. G.)
● 300.000 de dolari primește despăgubire o fetiță de 11 ani din California. Motivul? O capră, care devenise animalul ei de companie, a fost vîndută la un tîrg și sacrificată. Povestea întreagă o aflăm din Los Angeles Times: acum doi ani, o capră de care fetița se ocupa în cadrul unui program școlar a fost trimisă de ferma respectivă spre vînzare. Pentru că micuța era foarte atașată de Cedar, părinții ei au încercat s-o retragă din licitație, oferindu-se să despăgubească cumpărătorul. În ciuda eforturilor, Cedar nu a mai putut fi recuperată. O întreagă luptă a fost dusă între familia fetei, adăpostul care deținuse capra, organizatorii tîrgului și autorități. Acestea din urmă nu au reușit s-o mai prindă pe Cedar în viață. Surse spun că în zonă se pregătea o petrecere cu grătar și că biata Cedar ar fi putut fi vizată, în organizarea meniului. (A. A. D.)
● O discuție plină de speranță și motivație la bazinul de la Radisson între două octogenare (după aparență): „Dragă, trebuie să mergi la ortoped și să-ți faci operația. Proteza asta face minuni! Ești totuși o femeie tînără încă. Ai copii, nepoți, doar bărbatul ți l-ai pierdut. Trebuie să fii încă solidă!”. Mi se pare incredibil cît de relativă e tinerețea. (I. M.)
Credit foto: M. Pleşu
