Fără să mai piardă vremea, Donald Trump a început să clarifice ce anume înseamnă în practică „America pe primul loc”, ideea călăuzitoare a campaniei sale electorale. Pînă în prezent, înseamnă o înghețare pe timp de 90 de zile a majorității cheltuielilor pentru ajutor extern, precum și retragerea Statelor Unite din Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și din Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Aparent, scopul blocării ajutorului extern este de a evalua eficacitatea programelor americane. Sînt un susținător puternic al valorificării la maximum a fiecărui dolar disponibil pentru ajutorarea persoanele sărace. Am înființat organizația caritabilă The Life You Can Save pentru a promova această idee și pentru a permite donatorilor individuali să găsească cele mai rentabile organizații caritabile care luptă împotriva sărăciei extreme.
Însă revizuirea programelor de ajutorare necesită timp și experiență. E imposibil să efectuezi în trei luni o evaluare adecvată a tuturor programelor de ajutorare pe care SUA le finanțează, iar înghețarea cheltuielilor pînă la finalizarea evaluării este un mod iresponsabil de a gestiona un ajutor care salvează adesea vieți.
Înghețarea a perturbat deja programele care previn decesele cauzate de SIDA, tuberculoză și malarie în mai multe țări sărace. Mii de lucrători din domeniul umanitar și al sănătății au fost trimiși în concediu fără plată. Mulți dintre ei vor trebui să-și găsească un alt loc de muncă pentru a se întreține, astfel încît, chiar dacă programele supraviețuiesc evaluării și finanțările sînt reluate, experiența lor s-ar putea pierde.
Studiile clinice în desfășurare a trebuit să fie oprite, ceea ce înseamnă că s-au irosit luni sau chiar ani de muncă. O administrație preocupată în mod real de bunăstarea beneficiarilor ajutorului SUA ar fi lăsat finanțarea să curgă, pînă la finalizarea evaluării.
Și nici măcar nu se poate spune că ar exista o nevoie urgentă de a reduce ajutorul extern oficial al SUA din motive fiscale. Atunci cînd americanii sînt întrebați ce proporție din cheltuielile guvernamentale ale SUA se alocă pentru ajutorul extern, răspunsul cel mai frecvent este 25%, iar atunci cînd sînt întrebați care ar fi, în opinia lor, un nivel adecvat, ei răspund 10%. În realitate, ajutorul extern oficial reprezintă doar cca 1% din bugetul SUA.
Obiectivul Organizației Națiunilor Unite privind cheltuielile oficiale ale țărilor bogate pentru ajutor extern este de 0,7% din venitul național brut (VNB) sau 70 de cenți din fiecare 100 de dolari cîștigați de țara respectivă. În 2023, cel mai recent an pentru care sînt disponibile date, doar Norvegia, Luxemburg, Suedia, Germania și Danemarca au depășit această cifră. SUA au acordat doar 0,24% din VNB-ul său sub formă de ajutor oficial, sub cota unor țări mai puțin bogate, printre care Anglia, Japonia și Polonia.
De asemenea, retragerea din OMS va economisi foarte puțini bani. Cheltuielile anuale totale ale OMS sînt aproximativ jumătate din cele ale departamentului de sănătate al statului american Rhode Island, cu o populație de 1,1 milioane de locuitori, iar contribuțiile SUA reprezintă doar 15% din bugetul OMS.
Retragerea SUA va reduce semnificativ cooperarea internațională în materie de sănătate și va priva autoritățile sanitare americane de informații privind prevalența bolilor în străinătate, ceea ce ar putea însemna că americanii vor fi mai puțin informați cu privire la riscuri, atunci cînd călătoresc. Dar companiile farmaceutice din afara SUA ar avea de cîștigat: această retragere va elimina vocea Americii din dezbaterile OMS privitoare la dovezile și la standardele de calitate pentru noile medicamente – o voce pe care companiile farmaceutice americane au folosit-o anterior pentru a-și crea un avantaj competitiv față de rivalii internaționali.
Dintre toate deciziile luate de Trump pînă în prezent, cele mai catastrofale vor fi probabil cele legate de schimbările climatice, inclusiv încurajarea creșterii producției de petrol și gaze (permițînd chiar eludarea Legii privind speciile pe cale de dispariție), eliminarea creditelor fiscale pentru vehiculele electrice și, mai presus de toate, retragerea din Acordul de la Paris. Emisiile de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor din SUA sînt cu 50% mai mari decît cele din China și de aproape șapte ori mai mari decît cele din India. Liderii acestor țări vor putea susține că nu există nici un motiv pentru care economiile lor, mai puțin bogate, ar trebui să renunțe la combustibilii fosili, dacă SUA nu se vor obliga să respecte obiectivele convenite la Paris și la conferințele internaționale ulterioare privind clima. Iar alte țări mai mici vor spune că emisiile lor sînt nesemnificative în comparație cu cele ale SUA, Chinei și Indiei – de ce ar trebui să facă ele ceea ce nu îndeplinesc cei mai mari emitenți din lume?
Ironia e că aceste măsuri luate în numele dezideratului „America pe primul loc” sînt, de fapt, contrare adevăratelor interese pe termen lung ale Americii. În următoarele decenii, americanii se vor confrunta cu veri tot mai călduroase, cu furtuni și inundații tot mai grave, se vor lupta cu incendii de vegetație mai devastatoare chiar decît cele care au distrus recent o mare parte din Los Angeles și se vor retrage spre interiorul țării, pe măsură ce creșterea nivelului mării va inunda zonele costale joase, inclusiv stațiunea Mar-a-Lago a lui Trump și o mare parte din Florida de Sud.
SUA au o capacitate mai mare de contracarare a efectelor schimbărilor climatice decît țările mai sărace. Și totuși, consecințele vor fi pentru americani mult mai costisitoare decît prețul relativ scăzut al respectării acordurilor internaționale de atenuare a gravității schimbărilor climatice.
Luate în ansamblu, politicile lui Trump vor afecta – iremediabil, poate – pretențiile SUA de a fi ascultate și luate în seamă de către diversele forumuri globale. Deciziile sale nu vor face decît să confirme punctele de vedere ale celor care susțin de zeci de ani că Guvernul SUA este o plutocrație mioapă și egoistă.
Nimic din toate acestea nu va face America măreață din nou. Dimpotrivă, revenirea lui Trump la Casa Albă a dat un imens impuls pretențiilor Chinei de a deveni lider mondial.
Peter Singer, profesor emerit de Bioetică al Universității Princeton și profesor invitat la Centrul de Etică Biomedicală de la Universitatea Națională din Singapore, este coprezentator al podcast-ului Lives Well Lived, cofondator al organizației caritabile The Life You Can Save și autor al cărților Animal Liberation, Practical Ethics, The Life You Can Save și, cel mai recent, Consider the Turkey.
Copyright: Project Syndicate, 2025
www.project-syndicate-org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto: Wikimedia Commons
