Europa și-a găsit valorile și și-a pierdut direcția

Uniunea Europeană este unul dintre cele mai ambițioase proiecte politice din istorie. În multe privințe, este și unul dintre cele mai reușite, întrucît a adus o eră de pace și prosperitate fără precedent pe un continent afectat secole de-a rîndul de conflicte violente. Cu toate acestea, pe fondul unor turbulențe geopolitice din ce în ce mai mari și al unor disfuncții economice tot mai profunde, realizările UE par din ce în ce mai fragile.

În mult-discutatul său raport despre competitivitatea europeană de anul trecut, Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene și prim-ministru italian în 2021-2022, a deplîns decalajul tot mai mare dintre UE și Statele Unite, atît în ceea ce privește performanța economică, cît și la nivelul influenței globale. Remedierea acestor carențe nu va fi o sarcină ușoară, mai ales în condițiile în care președintele american Donald Trump pare să conteste principiile fundamentale ale politicii UE.

Dar riscul, probabil, cel mai grav pentru viitorul Europei este generat chiar de ea însăși. De la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) pînă la introducerea monedei euro, integrarea europeană – și stabilitatea și prosperitatea pe care aceasta le promovează – a depins întotdeauna de o abordare pragmatică, progresivă, axată pe proiecte. Dar, la începutul noului mileniu, ceva s-a schimbat: Europa a început să se definească prin „valorile” sale, nu prin indicatori concreți precum performanța economică, progresul tehnologic și influența geopolitică.

Astăzi, elaborarea politicilor europene pare complet indiferentă – și, uneori, chiar ostilă – față de creșterea economică, inovare și cooperare. Reglementarea din domeniul tehnologiei e un bun exemplu în acest sens. În loc să găsească un limbaj comun cu partenerii lor democratici – administrația fostului președinte american Joe Biden era, fără îndoială, dispusă să țină în frîu marile firme Big Tech –, liderii UE s-au împotmolit în diferende și au ales, în cele din urmă, să meargă pe cont propriu. Cheltuind cantități uriașe de energie politică, ei au elaborat directive radicale, precum Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA) și Actul legislativ privind piața digitală (DMA). Dar aceste norme pot fi contestate de alte guverne. Și, avînd în vedere că liderii din domeniul tehnologiei colaborează acum îndeaproape cu Trump pentru a trasa agenda politică globală, reglementarea activității acestora va deveni din ce în ce mai dificilă.

Problema, atunci cînd lași niște principii înalte să dicteze măsuri politice, e că rezultatele sînt adesea rupte de realitățile economice, tehnologice și sociale. De fapt, reglementările UE din domeniul tehnologic sînt elaborate și puse în aplicare, de obicei, înainte ca tehnologia sau industria în cauză să se dezvolte pe deplin – și, de multe ori, chiar înainte ca vreo întreprindere europeană să opereze în domeniul vizat. Astfel, chiar dacă Europa este lider mondial în stabilirea standardelor pentru economia digitală, ea joacă doar un rol minor în dezvoltarea și producerea tehnologiilor asociate. Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) al UE este considerat un model pentru alții, dar blocul comunitar are cu mult mai puține centre de date mari decît SUA. De asemenea, deși UE are cel mai avansat regim de reglementare din lume pentru Inteligența Artificială, pe teritoriul său nu există aproape nici o firmă de Inteligență Artificială.

O abordare bazată pe valori prea strictă poate crea, de asemenea, politici care nu iau în considerare nevoile imediate ale oamenilor – sau intră chiar în conflict fățiș cu acestea –, ducînd la alienare și la resentimente. Poate că cel mai frapant exemplu este tranziția energetică. Emisiile UE, per unitate PIB, sînt cele mai scăzute din lume, după ce au înregistrat cea mai mare scădere în ultimul deceniu. De asemenea, UE a stabilit cele mai ambițioase obiective de reducere a emisiilor din lume și va fi probabil singura economie care va pune în aplicare o taxă semnificativă pe CO₂.

Europa are însă unele dintre cele mai ridicate prețuri ale energiei din lume – considerabil mai mari decît SUA. Aproape un sfert din diferența față de prețul SUA o reprezintă taxele și costurile europene pentru emisiile de dioxid de carbon. Nu este surprinzător faptul că prețurile ridicate ale energiei au alimentat greve și proteste în mai multe țări din UE, oferind totodată partidelor populiste un slogan puternic.

Abordarea UE bazată pe valori ar putea submina, de asemenea, influența sa globală. În general, liderii europeni presupun că dimensiunea pieței UE îi conferă o influență considerabilă asupra altor țări. Dar dimensiunea pieței nu se traduce automat prin putere de piață. Cum își imaginează Europa că poate să joace un rol esențial în definirea standardelor globale pentru tehnologii de ultimă oră pe care ea nu le produce? Dacă SUA și China ar conveni asupra modului în care să reglementeze (sau nu) IA, ce ar putea face Europa în această privință? Ar putea cel mult să își „protejeze” consumatorii, cu prețul izolării lor. Apple a amînat deja lansarea unor noi funcții bazate pe Inteligență Artificială în Europa, din cauza normelor UE în materie de concurență.

Chiar și atunci cînd dimensiunea pieței îi conferă Uniunii Europene o putere semnificativă, aceasta ar trebui să se gîndească de două ori înainte să-și folosească influența pentru a le impune altora propriile valori. Măsuri precum Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) alimentează frustrările economiilor emergente și în curs de dezvoltare, care se văd obligate să suporte costuri ridicate pentru a-și păstra accesul la piața UE. Într-o lume din ce în ce mai fragmentată și mai dezordonată, o Europă izolată riscă să devină o țintă, nu numai pentru SUA lui Trump, dar și pentru puteri emergente ambițioase și agresive, precum China.

Pentru a face față provocărilor viitoare, Europa trebuie să se întoarcă la rădăcinile sale, urmînd politici pragmatice care promovează interesele comune. De exemplu, la fel cum a integrat industriile cărbunelui și oțelului într-o piață unică în anii 1950, Europa ar trebui să-și integreze astăzi sectoarele tehnologice și să-și pună în comun resursele digitale. În plus, legislația digitală și de mediu europeană trebuie revizuită și reformată – nu doar simplificată – astfel încît să fie compatibilă cu eficiența, dinamismul și echitatea. Măsuri precum CBAM ar trebui amînate, în așteptarea unui dialog cu economiile în curs de dezvoltare.

Între timp, pentru a sprijini dezvoltarea industriilor high-tech și a consolida baza de producție europeană, factorii de decizie politică ar trebui să se bazeze în mai mare măsură pe actori independenți, fără legătură cu aparatul politic și de reglementare. Instituții precum BCE și companii precum Airbus au contribuit la prosperitatea și puterea de influență a Europei mai mult decît orice directivă.

Asta nu înseamnă că Europa ar trebui să renunțe la rolul său de lider mondial în materie de standarde. Dimpotrivă, adoptarea unei abordări mai practice, bazate pe considerente din lumea reală, este exact ceea îi lipsește Europei pentru a-și putea îndeplini acest rol într-un mod mai eficient.

Jean-Pierre Landau, fost viceguvernator al Băncii Franței, este profesor la Sciences Po.

Copyright: Project Syndicate, 2025

www.project-syndicate-org

traducere de Matei PLEŞU

Credit foto. Wikimedia Commons