Locul 1 în calificări și locul 1 în grupă la Euro pentru echipa României au fost neașteptate. Dar putem spune că au fost meritate?

Orice e meritat dacă nu e furat. Putem întreba și invers: ar fi fost meritat ca România să fie eliminată din acea grupă de la Euro, în care a luat locul întîi? Păi, cine putea s-o dea la o parte? Ucraina iese din discuție. Cînd pierzi în fața Naționalei celei mai slab cotate cu 3-0 nu te poți plînge de soartă, ceea ce o echipă care termină pe locul 4 cu același număr de puncte de pe locul 1 ar părea îndreptățit să o facă. Grupa aceasta s-a jucat pînă la urmă la detalii. România a fost ca un boxer tupeist, a intrat în meci cărăbănind pumni în figură adversarei și apoi s-a baricadat într-un de-a v-ați ascunselea, că de atît joc avea bani în buzunar. În mod normal, Belgia trebuia să fie peste noi. E clar mai bună, dar s-a jucat cu ocaziile ca un îndrăgostit care merge cu iubita într-un tîrg la un stand de tir uitîndu-se mai mult la ea decît la tinichelele care trebuiau ochite. În loc să fie 4-0 sau 5-1 cu triciolorii a fost doar 2-0, ceea ne-a pernis să păstrăm un golaveraj pozitiv. În fine, Slovacia a arătat ca un malac obosit în fața unui puști cam nemîncat și speriat, dar decis să nu se dea bătut. De fapt – și de aici întrebarea din titlu –, calificarea României s-a jucat la penaltiul căpătat de Hagi în acea partidă. O decizie perfect contestabilă. Dacă eram noi pedepsiți cu o astfel de decizie urlam pînă la zei. Aviz patrioților: cînd o să ni se întîmple, să ne aducem aminte de punctul cu var dictat de la VAR (arbitrajul video)! Astfel de momente apar în lumea adesea zgubilitică a arbitrajelor. Nu e cazul să ne rușinăm. Alții au căpătat altele muuuult mai rele. Se poate să fie și influența pe care șeful grec al arbitrajului românesc o are la forul continental. E posibil. Dar nu e un rapt, nu e o nenorocire biblică. E o interpretare discutabilă. Și acum, răspunsul la întrebarea de după întrebare: da, am fi meritat de asemenea să fim și eliminați, așa cum am meritat să nu fim. La 1-0 pentru Slovacia, băieții lui Iordănescu al II-lea erau ultimii în grupă și a doua zi în avionul de București. După penaltiul în discuție au fost primii și lumea a ieșit în stradă. Cum se poate? În fotbal se poate orice. Acum douăzeci de ani s-a putut ca Grecia să cîștige Euro cu un joc de o urîțenie legendară. Naționala a furnizat surpriza pentru că a făcut o sumă de lucruri corecte care nu pot rămîne nerăsplătite. Un singur lucru îi lipsește: fotbalul. Ăsta nu se inventează peste noapte. Dar în fotbal, după cum o tot vedem, fotbalul nu mai e esențial. Așa că iată șpilul poveștii: nu trebuie să fii brazilian ca să te mîngîie soarele. Ajunge doar să vrei să ieși din umbră. Și să profiți de prostiile altora.