Rămîn și în acest articol la analiza planurilor-cadru, mai cu seamă că au mai apărut destule reacții între timp, și am să fiu chiar mai radical, chit că-mi voi atrage antipatia unor colegi, poate. Aș zice că multe reacții de împotrivire la aceste planuri-cadru sînt generate de frică. Dar frica este doar o emoție secundară, în spatele ei aflîndu-se alte emoții, de regulă neconștientizate, de la neputință/lipsa controlului la tristețe și sentimentul pierderii, de la rușine și neacceptare la vinovăție etc. Am să încerc, simultan, să relativizez aceste frici, pentru cine va vrea să accepte. Nu-mi prea ajunge acest articol...
Una dintre criticile aduse noilor planuri-cadru este reducerea numărului de ore la limba și literatura română în clasele a XI-a și a XII-a, de la trei la două ore pe săptămînă. Această schimbare poate părea o diminuare a importanței disciplinei, însă o analiză mai atentă arată că numărul de ore nu este singurul indicator al calității educației. Sistemul educațional românesc a fost, pentru mult timp, centrat pe memorarea de informații, iar disciplina limba și literatura română nu a făcut excepție. În actualele programe, elevii sînt obligați să studieze un număr mare de opere literare, fără a avea timp suficient pentru dezvoltarea competențelor de analiză critică și interpretare. Un curriculum mai bine structurat, chiar și cu mai puține ore, poate fi mai eficient. În multe țări europene, numărul de ore alocat limbii naționale în anii terminali de liceu este chiar mai mic decît în România. De exemplu, în Finlanda au aproximativ 1,5-2 ore pe săptămînă la clasele superioare, dar accentual cade pe dezvoltarea gîndirii critice, în Franța disciplinele umaniste sînt integrate interdisciplinar, cu un accent pe eseistică și argumentare, în Germania există sistem modular, unde elevii pot alege să aprofundeze anumite materii, dar fără supraîncărcare. Calitatea educației poate fi îmbunătățită dacă programa va fi construită astfel încît să pună accent pe analiza profundă a unor texte-cheie, în loc de un volum mare de lecturi obligatorii. Reducerea numărului de ore la limba și literatura română nu este o problemă în sine, dacă este însoțită de o reformă reală a conținutului și a metodelor de predare. În loc să ne concentrăm pe cantitatea de ore, ar trebui să discutăm despre cum sînt utilizate acele ore, astfel încît elevii să își dezvolte cu adevărat competențele de comunicare, gîndire critică și argumentare.
Din perspectiva mea, unul dintre punctele forte ale noilor planuri-cadru este introducerea unei mai mari flexibilități în structura curriculară. În loc să mențină un sistem rigid, bazat pe un număr fix de ore pentru toate disciplinele, reforma permite personalizarea traseului educațional al elevilor prin Curriculumul la Decizia Elevului (CDEOȘ). Este o schimbare care oferă mai multă autonomie liceelor și elevilor, permițîndu-le să își adapteze învățarea la propriile interese și nevoi. Prin acest mecanism, spre exemplu, elevii care doresc mai multe ore de română pot alege cursuri opționale în acest domeniu, se pot introduce module tematice (zic la întîmplare cîteva exemple: „Eseistica și gîndirea critică”, „Jurnalism și comunicare”, „Tehnici de analiză literară”, „Literatură română contemporană” etc.), care să ofere un plus de aprofundare pentru cei interesați. Se creează, apoi, posibilitatea unor opționale interdisciplinare, cum ar fi „Literatura și filozofia” sau „Literatura și filmul”, care să atragă mai mulți elevi și să modernizeze modul de predare. Prin urmare, reducerea numărului de ore nu înseamnă neapărat un regres, ci poate fi un pas către o personalizare mai eficientă a învățării. Sigur, cu un plus de efort al profesorilor, care trebuie să gîndească aceste parcursuri curriculare. Reducerea numărului de ore la anumite materii nu este o pierdere, atîta timp cît elevii pot opta pentru aprofundare prin cursuri opționale. Multe țări europene folosesc sisteme flexibile, unde elevii au un nucleu obligatoriu de discipline și posibilitatea de a alege opționale.
Una dintre cele mai mari temeri legate de noile planuri-cadru este impactul asupra normelor didactice și asupra resursei umane din învățămîntul preuniversitar. Criticii reformei avertizează că reducerea numărului de ore la disciplinele fundamentale ar putea duce la diminuarea normelor didactice și, implicit, la concedieri sau la reducerea veniturilor profesorilor. De asemenea, există îngrijorări legate de capacitatea sistemului de a atrage specialiști din diverse domenii, mai ales în contextul în care salariile din educație sînt sub media europeană. În fapt, noile planuri-cadru nu elimină orele, ci redistribuie sarcinile didactice prin Curriculumul la Decizia Elevului (CDEOȘ). Dacă implementarea este corectă, liceele vor putea compensa reducerea unor ore obligatorii prin creșterea ofertei de cursuri opționale, care vor fi predate tot de profesori calificați. De exemplu, un profesor de limba română ar putea preda, în locul unei ore pierdute din trunchiul comun, un curs opțional de eseistică, de jurnalism sau comunicare. Sau de gramatică sau de poezie sau de redactare a unor tipuri de texte. Apoi, liceele pot introduce programe interdisciplinare, în care aceiași profesori să fie implicați în cursuri de literatură comparată, filozofie aplicată sau retorică. Dacă școlile implementează corect opționalele și activitățile extracurriculare, nu doar că profesorii nu își vor pierde normele, ci vor avea oportunități mai diverse de predare.
Problema atragerii de specialiști pentru disciplinele noi sau pentru cursurile opționale în condițiile în care salariile din educație nu sînt competitive este, de asemenea, o temere neîntemeiată. Cum am explicat deja mai sus, este suficientă diversificarea implicării resursei umane existente, a cunoștințelor și competențelor acesteia, eventual, dacă este cazul, implicarea lor în programe de formare profesională. De exemplu, un profesor de limba română poate fi pregătit să predea și scriere creativă sau analiză de discurs în mass-media. Cursuri de educație media, spre exemplu, țin și eu, de mulți ani, pentru profesorii de limba și literature română.
Încerc să închei. Reducerea numărului de ore la anumite discipline nu trebuie să însemne o criză a normelor didactice sau o problemă de finanțare, ci o oportunitate de eficientizare a resurselor educaționale. Dacă Ministerul Educației și Cercetării, respectiv liceele implementează corect reforma, profesorii nu vor pierde locuri de muncă, deoarece își pot redistribui normele prin predarea de opționale relevante. Îngrijorările legate de resursa umană și finanțare sînt justificate doar dacă reforma nu este implementată corect. Cu măsuri eficiente și o gestionare atentă a resurselor, noul sistem poate funcționa în beneficiul elevilor și al profesorilor, fără pierderi majore pentru cadrele didactice.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
