„Fie sînteți pe Instagram și vă găsim acolo, fie aia e!”

La începutul lunii mai, am mers la o întîlnire restrînsă între jurnaliști și cititori. Printre aceștia era și un băiat de 19 ani, care a ascultat discursurile jurnaliștilor despre cum se susțin publicațiile independente, despre presiunile economice ori politice pe care le întîmpină sau despre cum încearcă să ajungă la cît mai mulți oameni. La sfîrșitul discuției, tînărul de 19 ani i-a întrebat pe jurnaliștii prezenți cum au de gînd să ajungă și la generația lui, spunînd că „fie sînteți pe Instagram și vă găsim acolo, fie aia e!”.

Datele oficiale îi dau dreptate: 66% din români își iau știrile de pe rețelele de socializare, potrivit raportului Digital News Report din 2024. Dintre aceștia, 11% folosesc Instagram ca sursă principală de informare, iar acest lucru se vede și în prezența redacțiilor pe Instagram. Dacă acum un an, cînd am intrat în meserie, publicațiile își împărțeau prezența între Facebook și Instagram, acum multe dintre ele postează constant pe Instagram, TikTok și YouTube, iar Facebook-ul a rămas în urmă, ca platformă de rezervă, mai ales de cînd Meta a anunțat public că reduce conținutul de știri de pe platformă. Redacțiile s-au adaptat la formatul rețelelor și încearcă să prezinte articolele într-o formă scurtă și clară, ușor de înțeles pentru un public care are puțin timp și disponibilitate să citească știri.

Bombardați de informație din toate direcțiile, avem nevoie de ceva care să ne atragă și să ne mențină atenția, iar acest lucru se construiește din text, imagine și grafică. Trend-urile se schimbă des, dar o constantă există totuși: text scurt, de impact, care îți arată cum povestea aceea e și despre tine sau despre apropiații tăi, ori despre ceva care îți va afecta într-un fel viitorul.

Odată cu prezența tot mai mare a publicațiilor pe rețelele de socializare, s-a schimbat și dinamica relației dintre jurnalist și cititor. Oamenii sînt la un click distanță, comentariile nu pot fi ignorate, iar feedback-ul, fie pozitiv sau negativ, uneori vine instantaneu. Cititorii sînt curioși să afle cine sînt oamenii din spatele textelor și cum au ajuns să scrie despre un anumit subiect, așa că reel-urile în care fiecare reporter își prezintă procesul de documentare sînt importante în construirea acestei relații. Relația se poate construi și prin diverse tool-uri pe care aplicațiile ți le pun la dispoziție: întrebări sau sondaje sub diferite forme pe story. Apropierea aceasta contează mai ales cînd vorbim despre donațiile de care publicațiile independente au atît de mare nevoie. Strîngerile de donații au un impact mai mare cînd cititorii asociază o față umană unei publicații – crește atît încrederea în jurnaliști, cît și în misiunea publicației.

Jurnalismul, așa cum l-am învățat în manualele din facultate, s-a transformat total, odată cu apariția tehnologiilor care reduc distanța dintre jurnalist și cititor. Pentru că apropierea, fie ea în mare parte doar online, contribuie la creșterea încrederii în jurnaliști, care nu se mai poziționează pe un piedestal, de unde împart evenimentele în știri negative sau pozitive, ci îi ascultă pe cititori și caută soluții la problemele care ne afectează pe toți. E o muncă de echipă care, momentan, este la început, dar care cred și sper că o să se transforme și o să facă o diferență pentru generațiile viitoare.

Dar pînă atunci, rețelele de socializare nu acoperă cu totul nevoia de informare, din cauza numărului limitat de cuvinte sau fotografii care pot fi folosite într-o postare. Informația ajunge la public, este distribuită mai departe, dar diferența dintre numărul de persoane la care ajunge ideea principală a textului și numărul persoanelor care ajung să citească articolul pe site este mare.

Cu toate acestea, nu aș vedea viitorul publicațiilor fără rețelele de socializare. Deși traficul de pe site este mult mai mic față de numărul de afișări ale postărilor, doar prin intermediul acestora informația, fie ea și într-o formă restrînsă, ajunge la public. Apoi vine întrebarea: ne dorim ca informația de suprafață (dar relevantă) să ajungă la cît mai mulți oameni sau sîntem mulțumiți dacă materialele noastre ajung la mai puțini oameni, dar care le acordă mai mult timp și atenție?

Îndrăznesc să spun că redacțiile sînt, în acest moment, dependente de rețelele de socializare. Avem nevoie de ele, dacă vrem ca informația să ajungă la cît mai mulți oameni sau dacă ne dorim ca publicația pentru care scriem să fie cunoscută de cît mai multă lume. Avem nevoie de ele dacă ne dorim donații de la ei sau dacă o poveste are nevoie de mai multe mărturii ca să stea în picioare. Oamenii își petrec o bună parte din timp pe social media, iar nouă nu ne rămîne decît să fim acolo și să încercăm să le cîștigăm atenția cît mai mult timp.

Lavinia Niță este jurnalistă la PressOne.