„Frumusețea naturală înseamnă să arătăm cît mai bine posibil pentru vîrsta noastră” interviu cu medicul estetician Angelica BANU

Ce mai înseamnă frumusețe naturală?

Nu cred că există un singur răspuns la această întrebare, deoarece noțiunea de frumusețe naturală este percepută diferit de fiecare persoană în parte. Pentru mine, frumusețea naturală a unei femei este dată de unicitatea ei. Fiecare femeie este frumoasă în felul ei, datorită ochilor sau zîmbetului sau aspectului pielii.

Consider, de asemenea, că frumusețea naturală înseamnă să arătăm cît mai bine posibil pentru vîrsta noastră. Nu întotdeauna natural este egal cu frumos și viceversa.

Vor deveni intervențiile estetice din ce în ce mai „naturale”?

Deși se pare că trăim într-o perioadă în care dismorfia (percepția eronată asupra propriului corp) este în floare, iar cererea pentru tratamente exagerate este pe un trend ascendent în România, eu tot mai sper că, prin educație, acest lucru se poate schimba. Îmi doresc să trăiesc ziua în care intervențiile de genul „foxy eyes“, „cat eyes“, augmentările mamare exagerate, buzele injectate cu foarte mult acid hialuronic sau pomeți exagerat de mari nu vor mai fi solicitate. 

Cred că scopul unei intervenții estetice este acela de a te face să arăți bine pentru vîrsta ta, nu neapărat mai tînăr sau mai frumos. Cu toții am văzut persoane care arată ciudat sau diferit după diverse proceduri sau intervenții estetice. O mare parte dintre persoanele care apelează la intervențiile estetice nu-și doresc să nu se mai recunoască în oglindă după procedură. De fapt, aceasta este una dintre cele mai mari temeri ale doamnelor care apelează la astfel de intervenții. Din fericire, atît procedurile, cît și intervențiile chirurgicale pe care le avem astăzi la dispoziție îmi permit să le ofer pacientelor mele rezultate naturale.

Bătrînețea e naturală. Dar încercăm să se vadă cît mai puțin. Mamele și bunicile noastre nu prea aveau cum să intervină în acest proces. Cît de important e ce vedem în oglindă?

În ciuda multiplelor proceduri de medicină și chirurgie estetică care ne stau la dispoziție, la un moment dat trebuie să acceptăm procesul de îmbătrînire și faptul că nu vom arăta tineri mereu. Trăim înconjurați din toate părțile (social media, reclame, reviste) de imagini ale tinereții perfecte și primim constant mesajul că este inacceptabil să fim bătrîni.

Ce poate să salveze naturalul și nu poate face știința în felul în care arătăm?

Deși aspectul fizic (mă refer aici și la cel „ajutat“ de către știință) este primul lucru pe care îl remarcăm la cineva, cred că spiritul și iubirea de sine, indiferent de cum arătăm, sînt două lucruri care salvează naturalul.

Cum au apărut procedurile/intervențiile chirurgicale estetice?

Botoxul a intrat în uzul medicinei estetice printr-o întîmplare, cînd Jean Carruthers, medic oftalmolog, a observat în 1987 dispariția ridurilor după injectarea botoxului pentru blefarospasm (clipitul des). După această descoperire, și-a anunțat soțul, Alastair Carruthers, medic dermatolog, că are o soluție pentru ridurile pacientelor sale. Astfel, din 1992, botoxul a intrat în uzul medicinei estetice.

Blefaroplastia sau chirurgia pleoapelor superioare își are originea în secolul al XVIII-lea î.Hr., cînd era folosită pentru tratamentul infecțiilor de la nivelul pleoapelor. Tehnicile moderne au apărut în secolul al XIX-lea, cînd Karl Ferdinand von Graefe a folosit pentru prima dată termenul de blefaroplastie în anul 1818 pentru a descrie procedurile de reconstrucție a pleoapelor. În anii 1900, chirurgii oculo-plastici au început să îndepărteze surplusul de piele de la nivelul pleoapelor în scop cosmetic, punînd astfel bazele blefaroplastiei estetice. De la îndepărtarea excesului de piele s-a ajuns astăzi la tehnici mult mai performante, în care, pe lîngă excizia surplusului de piele, corectăm și celelalte modificări aduse de vîrstă la nivelul pleoapelor.

Originea chirurgiei plastice datează de acum 3.000 de ani, odată cu suturile meticuloase efectuate de chirurgii indieni. Dezvoltarea acestei specialități s-a produs în timpul și după cel de-al doilea război mondial, cu focus pe intervențiile reconstructive. Scopul unei intervenții reconstructive este acela de a reface aspectul normal și funcția structurilor afectate. Întrebarea „Cum putem face ca acea structură să arate și mai bine, pe lîngă redobîndirea aspectului și a funcției normale?“ a venit natural, și așa s-a ajuns la chirurgia estetică.

Cum obții un efect natural intervenind?

Primul pas pentru obținerea unui aspect natural este dat de efectuarea unor proceduri conservative, ținînd cont de faptul că procedurile prea agresive vin la pachet și cu riscuri mult mai mari. Pentru menținerea unui aspect natural, avem astăzi la dispoziție o multitudine de alternative pornind de la procedurile de îmbunătățire a aspectului pielii (peeling-ul chimic, microneedling, injectările cu botox, acid hialuronic, polinucleotide, plasmă proprie), pînă la intervențiile chirurgicale. Pe lîngă acestea, insist foarte mult asupra unei rutine corecte și constante de îngrijire a pielii. Este bine să nu uităm totuși că procedurile de chirurgie estetică nu vor putea opri timpul în loc. Țesuturile vor continua să îmbătrînească, iar poluarea și gravitația își vor pune amprenta asupra aspectului nostru.

interviu realizat de Ana Maria SANDU