@IH_Radulescuoficial: postați, băieți, orice, numai postați!

Au trecut aproape două secole de la celebrul îndemn al lui Ion Heliade Rădulescu adresat tinerilor scriitori, pe atunci ocupație majoritar masculină, de a crea conținut. În lipsa acestuia, sau mai degrabă în puținătatea lui, accentul se pune pe cantitate, iar viitorului i se rezervă obligația trierii calitative și a discuțiilor despre „forme fără fond”.

Pe atunci conținutul era destinat educării, astăzi vorbim mult prea des de conținutul care imbecilizează: televizorul care ne prostește și cu care sîntem mințiți, mass-media care nu mai e ce-a fost, lideri de opinie cu coloană vertebrală de contorsioniști și păreri flexibile după cum bate vîntul (într-o perioadă chiar Vântu Sorin Ovidiu), iar mai nou influencer-i de carton, conturi fake, viralizări dubioase, clickbait, deepfake, măsluiri făcute cu ajutorul Inteligenței Artificiale ș.a.m.d. Internetul a democratizat părerologia și a oferit spațiu de exprimare oricărui utilizator de smartphone, fapt care a dus la o inflație de opinii, o degringoladă ideatică, o contagiune pandemică a efectului Dunning-Kruger și un upgrade social al principiului lui Peter prin care „într-o ierarhie, fiecare utilizator are tendința de a urca pînă la nivelul său de incompetență”. Menționez că doar observ, nu militez pentru îngrădirea exprimării, chiar dacă unele filtre poate ar fi benefice – și nu mă refer la algoritmii Meta, care dau rateuri năucitoare. Această cernere ar trebui să vină prin educație de masă, nu prin cenzură. Vorba aceea: părerile sînt libere, dar nu obligatorii.

Dar școala, chiar și cea vieții, se ocupă de educație, nu mass-media. Cea din urmă are rolul principal de a informa, nu de a educa. Cînd informația este trunchiată, prezentată părtinitor sau manipulatoriu, presa își pierde (și-a pierdut) credibilitatea. Îi rămîne goana după rating și trafic pentru susținerea financiară și interesul comercial. Clickbait-ul. Cititorul este momit cu un titlu care promite informații „bombă” și mințit în corpul textului/emisiunii/știrii. Apoi înjură în subsolul articolului postat în social media. Ah, scuze, am scris cititor. Așa era numit pe vremuri, acum e vizitator unic și/sau follower. Conținutul s-a schimbat pentru că relația dintre creator și destinatar și-a făcut upgrade. Nu ne mai adresăm cititorilor, ci IP-urilor. Prin urmare, relevanța conținutului nu mai ține de informația livrată, ci de atractivitatea de a fi accesat. De formă, nu de fond.

Modalitățile de seducție a potențialului accesator de conținut diferă de la o platformă la alta. Mulți dintre creatorii de conținut sînt specializați într-un singur canal de comunicare. Altfel oricum e greu, inclusiv din punct de vedere tehnic. Fiecare platformă are chichițele ei, de pildă să filmezi pe lat sau pe înalt, să editezi diferit, să adaptezi conținutul la diferite target-uri.

Sînt creator de conținut. Conform agențiilor sînt catalogat ca expert în domeniul meu – gastronomia. Ceea ce e bine. E ceva ce ți-ai trece pe cartea de vizită și pe ușa de la bloc: apartament 26, expert Cosmin Dragomir. Nu sunați insistent, aud bine. Dar nu e de ajuns. Varianta cîștigătoare, în cazul meu, e de expert + microinfluencer. Adică să am măcar 10.000 de followers, și mă refer la Instagram. Facebook-ul e cam „îmbătrînit”, pretabil la susținere pentru campanii electorale și dureri de articulații, iar aici nu mai sînt expert. Facebook-ul permite postări lungi, pe cînd Instagram-ul, nu. Aici miza e vizualul, fotografia. Eu scriu și nu știu să fac nici măcar poze, darămite fotografii. Și nu vreau să învăț pentru că nu cred în potențialul meu ca fotograf și nici în „expertul” multilateral dezvoltat. Dacă nu e prea tîrziu o să mă apuc de TikTok, pentru că deși scriu mult, de vorbit o fac mai abitir. Iar pentru filmări, montaj, postat, calibrat target antamez experți. Fac echipă cu R.T., apartament 63, expert video TikTok, nu sunați, ciocăniți ușor, e posibil să înregistrez!

Marketingul și promovarea se bazează pe numere și statistici, iar brand-urile împrumută din notorietatea influencer-ului contractat. Nimic greșit, așa funcționează treburile. Cei care se ocupă de imaginea unui produs caută recunoaștere, cei de la marketing sînt interesați de conversia „IP-ului” în client. Promovarea în masă are mai multe șanse de reușită și asta e tot ce contează. Pentru restul există greenwash sau alte wash-uri. Conținutul de calitate. Spălarea imaginii cînd o dai în bară sau cînd nu te-ai concentrat și pe Corporate Social Responsabilty. Dar de multe ori chiar și acest tip de conținut devine relativ, reach-ul e important. Pisica cu 100.000 de followers recomandă inele cu diamant, suplimente alimentare, case de pariuri și cazări în Thasos. Expertul își roade unghiile și se gîndește să își ia pisică. Urmează să învețe să îi facă fotografii, să aplice filtre, să posteze regulat, să o filmeze portret și landscape, să sincronizeze camere, să editeze, să o scarmene și să o dreseze să dea bine la cameră. Pisica toarce și face cozonaci. Expertul știe tot despre istoria cozonacilor, dar își completează studiul cu analiza gheruțelor și lăbuțelor. În final, creează și el conținut fără să fie defazat cu vremurile.

Cosmin Dragomir este jurnalist de gastronomie. A publicat, la GastroArt, volumele Curatorul de zacuscă (2021) și Colecționarul de sarmale (2023).