Intimitatea Artificială

În ultimele decenii, pe măsură ce tehnologia a evoluat, s-a schimbat și relația dintre oameni și aceasta, remodelînd nu doar modul în care trăim, muncim și interacționăm, ci și felul în care definim intimitatea.

Roboții și Inteligența Artificială (AI) nu mai sînt doar instrumente funcționale – ele devin însoțitori, confidenți și, în unele cazuri, chiar parteneri în contexte complexe, inclusiv cele legate de prietenie, sexualitate și religie. Este extrem de important să înțelegem că, deși nu sînt doar instrumente funcționale, acestea rămîn totuși instrumente. Ele pot fi folosite pentru a satisface anumite nevoi, atît fizice, cît și emoționale, într-un mod pozitiv sau negativ.

Voi analiza, din diferite perspective, modul în care tehnologiile avansate modelează experiențele umane intime, explorînd stadiul actual al dezvoltării lor, motivațiile utilizatorilor, dar și riscurile implicate și perspectivele viitorului apropiat.

Conceptul de prietenie a evoluat odată cu tehnologia. Rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie au redefinit noțiunea de conexiune umană, oferindu-ne posibilitatea de a ne împrieteni cu oameni aflați la mii de kilometri distanță sau să ne împărtășim cele mai intime sentimente cu cineva aflat pe alt continent. În ultimii ani a crescut enorm numărul căsătoriilor bazate pe relații începute prin intermediul Internetului. Acum AI face un pas mai departe, oferindu-ne posibilitatea de a avea însoțitori virtuali și roboți capabili să simuleze empatia și înțelegerea.

Character.ai este o astfel de platformă, care îți permite să-ți faci un personaj așa cum vrei și să interacționezi cu el. Este doar una dintre miile de platforme de acest fel. Dacă pînă acum chatboții – aceste platforme sînt niște chatbot, adică asistenți virtuali cărora li se atribuie și un aspect virtual – erau limitați în interacțiune, fiind destul de dificil să ai în baza de date toate posibilele răspunsuri și întrebări, de cînd avem platforme de AI generative, cum sînt ChatGPT, Bard, Gemini, Claude ș.a., practic conversația nu mai are limite.

Poți avea discuții filosofice cu personajul tău, poți să-l întrebi orice îți trece prin minte și programul va răspunde. Dar de unde știm cum va răspunde? Ca să înțelegeți mai bine, iată două exemple: un angajat Google vorbea cu AI-ul conceput de cei de la Google, după care a avut o ieșire publică în care declara că acest AI are conștiință. Îl întrebase pe AI dacă are conștiință și a primit un răspuns afirmativ. Evident că era vorba doar de un algoritm mai sofisticat, antrenat pe foarte multe texte și care recunoaște grupuri de litere, cuvinte, reguli sintactice și răspunde folosind același algoritm pentru a ne scrie ce vrem noi să citim.

Un al doilea exemplu, de data aceasta mai grav, este cel al unui adolescent american care s-a sinucis după ce și-a construit un astfel de personaj feminin pe Character.ai și s-a îndrăgostit. Mama lui dă în judecată compania care deține această platformă, însă pentru copil este tardiv. Adolescentul nu părea să fie singuratic, avea poze făcute în oraș, poze zîmbitoare, ieșea inclusiv cu mama lui, deci nu era alienat de cei din jur, dar existau și multe declarații de dragoste între el și acest AI. Ultimul mesaj a fost că vrea să fie împreună.

Motive și riscuri

Dar să privim motivele care duc la dezvoltarea unor relații cu platforme de AI (nu le voi spune entități pentru că sînt doar un algoritm complex, scris de oameni).

Disponibilitatea constantă. Spre deosebire de prietenii umani, roboții nu au nevoie de timp liber sau spațiu personal. În timp ce noi avem tot mai puțin timp să ne conectăm unii cu ceilalți, ne orientam către prietenii virtuale. Japonia, și în general țările asiatice, sînt cele mai avansate în acest domeniu. Aici prietenii tehnologici cumva au devenit „normali”. Anul trecut circula o știre care spunea că universitățile japoneze au acordat o săptămînă liberă studenților ca să-și găsească astfel de parteneri și prieteni.

Un alt motiv pentru aceste prietenii virtuale este lipsa judecății. Personajele virtuale și roboții nu judecă și oferă o ascultare necondiționată, ceea ce îi transformă în alternative mult mai comode. Unui personaj virtual poți să îi povestești cele mai ascunse, poate chiar perverse și înspăimîntătoare gînduri pe care le ai și nu vei fi judecat. O să-ți răspundă politicos și prietenos, te va asculta, chiar dacă te repeți, chiar dacă ceea ce spui este ilogic.

Cel mai mare risc este dezumanizarea relațiilor umane. Această dependență excesivă de prietenii virtuali poate reduce motivația de a construi relații reale, lucru care, de altfel, se și întîmplă în țările asiatice. O companie a realizat un fel de hologramă care să te aștepte acasă, ba chiar să îți transmită SMS-uri la anumite ore, să îți spună că te așteaptă, să te întrebe dacă ești bine. Practic, ceea ce ar face un partener de viață. Odată ce există această interacțiune și nevoia emoțională este satisfăcută parțial, cel/cea în cauză este tot mai puțin predispus/ă să caute adevărata interacțiune.

Există și riscul manipulării, căci unele platforme AI pot exploata datele personale sau pot influența utilizatorii în scopuri comerciale, dar am pornit de la premisa că nu sînt rău intenționate. Există, de asemenea, un risc foarte mare ca astfel de platforme sau canalul de interacțiune cu un utilizator să fie hackuit și cineva să poată controla platforma și să determine utilizatorul să facă anumite lucruri. Cu toate aceste riscuri, în viitor, roboții ar putea deveni și mai sofisticați, învățînd să citească emoțiile utilizatorilor prin expresii faciale, tonul vocii sau alte indicii non-verbale.

Sex & religie

Sexualitatea umană a fost mereu influențată de contextul cultural și tehnologic al vremurilor. Odată cu avansul roboticii, roboții sexuali și AI concepute pentru plăcere devin tot mai accesibile și complexe.

Pînă acum cîțiva ani puteam spune că marile avansuri tehnologice se datorau industriei militare și industriei pornografiei. Începînd cu anii ’70 și ’80, aceasta din urmă a jucat un rol decisiv în adoptarea casetelor VHS în detrimentul formatului Betamax. VHS era mai ieftin și permitea durate mai lungi de înregistrare, făcîndu-l mai atractiv pentru consumatorii de conținut pornografic. Această alegere a dus la adoptarea largă a VHS ca standard de facto în întreaga lume.

Au urmat alte tehnologii la care industria pornografică fie a contribuit în vederea dezvoltării, fie le-a folosit și le-a promovat foarte mult, încît au ajuns standard: a popularizat sistemele de plăți online securizate, ceea ce a influențat dezvoltarea comerțului electronic, platformele pornografice au fost printre primele care au adoptat și perfecționat tehnologia streaming-ului, site-uri precum Pornhub au perfecționat modelul de a oferi conținut gratuit finanțat prin reclame, stabilind un precedent pentru alte platforme digitale, a contribuit la dezvoltarea și accesibilitatea echipamentelor VR, cum ar fi ochelarii Oculus și HTC Vive, au perfecționat tehnologia video 360° pentru utilizatori obișnuiți și teledildonics, jucăriile sexuale controlate la distanță prin Internet.

Roboții sexuali au ajuns la un nivel foarte avansat, unul dintre cele mai avansate fiind Real Doll X: îți poți crea femeia dorită pornind de la culoarea ochilor, părului, buzelor, mărimea sînilor, forma organelor genitale. De cînd a apărut AI-ul generativ, aceste „păpuși” pot îndeplini, pe lîngă funcția sexuală, și pe aceea de companion.

De ce optează oamenii pentru astfel de soluții? Intimitatea fără complicații. Roboții nu au cerințe emoționale sau sociale, ceea ce îi face o opțiune simplă pentru cei care evită relațiile tradiționale. Vrei să te culci după sex? Nimeni nu se supără. Un alt motiv ar putea fi explorarea fanteziilor, pentru că roboții permit explorarea unor dorințe pe care utilizatorii nu le-ar experimenta în relații umane din diverse motive. Roboții nu au nimic de comentat, nu se supără și fac asta cît îi țin șuruburile.

Ca riscuri, dincolo de cele care se aplică deja la prieteniile virtuale, precum alienarea de semenii umanoizi, utilizarea roboților sexuali poate consolida stereotipurile și obiectificarea, mai ales în ceea ce privește femeile. De asemenea, relațiile exclusiv cu roboți pot afecta capacitatea utilizatorilor de a dezvolta relații sănătoase cu alți oameni. În viitor, tehnologia ar putea oferi roboți capabili de mai mult decît plăcere fizică – parteneri care înțeleg emoțiile utilizatorilor și care contribuie la intimitatea emoțională, ceea ce va crește riscurile asociate folosirii roboților sexuali.

Religia și spiritualitatea sînt domenii în care AI începe de asemenea să joace un rol surprinzător, de la roboți care oferă sprijin spiritual pînă la AI care țin predici religioase.

În pandemie, în China, din cauza numărului mare de decese și a lipsei de preoți care să facă slujbele, a fost folosit robotul Pepper. Avem, de asemenea, Mindar, un robot călugăr budist din Japonia, care oferă învățături spirituale și răspunde la întrebările credincioșilor de la templul Kodai-ji în Kyoto. Avem și Xian’er, un alt robot inspirat dintr-un personaj de benzi desenate, care vorbește despre religia budistă. El poate urma instrucțiunile umane pentru a face mișcări ale corpului, a citi scripturi și a cînta muzică budistă, poate să discute și să răspundă la întrebările emoționale și spirituale ale oamenilor cu înțelepciune budistă. Robotul Xian’er este disponibil și ca chatbot pe anumite platforme publice, inclusiv WeChat și Facebook. De-a lungul anilor, maestrul Xuecheng, starețul Mănăstirii Longquan din Beijing, a răspuns la mii de întrebări, iar acestea au devenit sursa de date a chatbot-ului.

Dar pot roboții și chatboții să înlocuiască spiritualitatea? Ca și în domeniile despre care am vorbit mai devreme, oferă disponibilitate și lipsa de judecată. Însă, teoretic, motivul pentru care mergem la biserică/templu și vorbim cu un preot/călugar este pentru că spiritualitatea necesită o conexiune umană autentică. Căutăm acceptarea umană și empatia, lucruri pe care roboții sau AI doar le imită. Roboții ar putea deveni mai sofisticați, fiind capabili să învețe și să răspundă mai bine la nevoile spirituale ale indivizilor. Totuși, întrebările legate de autenticitate și de rolul lor în ritualurile sacre vor rămîne de dezbătut.

Ca o concluzie, tehnologia oferă o soluție pentru cei care se confruntă cu lipsa conexiunilor umane, în relația cu roboții utilizatorii dețin control total, ceea ce reduce riscurile emoționale, iar roboții oferă o platformă sigură pentru experimentare în plan emoțional, sexual sau spiritual. Ne place sau nu, aceasta este realitatea zilelor noastre, iar tehnologia, în special AI și robotica, vor continua să evolueze, transformînd profund ceea ce numim intimitatea umană. În viitorul apropiat, este posibil să vedem roboți capabili să construiască relații mai profunde cu utilizatorii și poate chiar vor deveni membri activi ai comunităților, cu roluri bine definite.

Deja există reglamentări în ceea ce privește AI la nivel mondial, există AI Act la nivelul UE, dar acestea vor trebui amendate odată cu aceste dezvoltări. Cel mai probabil vor fi necesare reglementări pentru a preveni abuzurile, însă viitorul depinde de modul în care alegem să echilibrăm inovațiile cu nevoile și valorile noastre fundamentale.

Ana-Maria Stancu este CEO Bucharest Robots, prima companie de roboți umanoizi și roboți de servicii, fondatoarea RoboHub, centru de excelență în robotică și AI, precum și formatoare în domeniul noilor tehnologii.