Între mlaştina nostalgiei şi azurul viitorului Formația Albatros şi melodia „S-a mărit armata!”

„Nu știu ce s-a întîmplat / S-a mărit armata / Bani nu-mi mai trimit d’acasă / Nici mama nici tata / Stau în unitate / Fac tîrîș pe coate / Bag sectoare și plantoane / Pîn’ la liberare! / Jumătate din inimă / Bate pentru mama / Iar cealaltă jumătate / Bate pentru tata!”

(sursă: youtube.com)

Notă preliminară – atunci cînd am primit invitația de a contribui cu un text la acest număr tematic al revistei, primul impuls a fost acela de a scrie despre propria mea experiență din timpul serviciului militar. Dar mi-am dat seama că ar fi vorba de a „n”-a poveste de acest gen, scrisă de un moș pentru alți moși, de genul, „pe vremea mea...”. Apoi am vrut să gîndesc ceva „științific”, cu ghilimele, armata percepută ca rit de trecere, formarea legăturilor de communitas și sentimentul liminalității, pe urmele clasicilor antropologiei, van Gennep și Victor Turner. Iarăși am renunțat, ar fi avut aerul pretențios și ridicol. M-a salvat Iutubu’, această mare oglindă a vremurilor noastre. Am fost mereu uimit de varietatea și consistența comentariilor care apar aici cînd vine vorba de videoclipuri sau filme din perioada comunistă. Un fel de tribună ad-hoc, democratică, a celor care altfel nu ar putea să se exprime niciodată ȋn public. Din zecile, sutele de comentarii asociate melodiei-hit a formației Albatros din Brăila, „S-a mărit armata”, apărută pe la jumătatea anilor 1980, am selectat cîteva care mi s-au părut semnificative. O selecție subiectivă, recunosc, și o asum ca atare. Intervenția mea a fost minimală, doar am aranjat partea de topică, forma, greșelile de ortografie. Restul, judecați dumneavoastră.

# „Asta căutam noi, soldații, cînd ieșeam din mină și eram duși cu dubele la Lupeni, la Vulcan, prin ’84-’85. Doamne, cîtă pîine cu praf de cărbune pe ea am mîncat!”

# „Să se întoarcă iar armata pentru tineri, să le iasă depresia și drogurile din cap. Să fie bărbați adevărați!”

# „Cîntecul acesta este doar pentru cei care au făcut armata. Voi ceilalți nu puteți să-l înțelegeți!”

# „Din ’90 o am pe casetă. O casetă faină de tot. Am plîns pe ea, cunosc vorbele pe de rost!”

# „Trăiască Armata României! Să piară (sic!) cei care au scos serviciul militar obligatoriu!”

# „Își mai aduce aminte cineva de colonelul Corcoduș?”

# „Foarte frumos a fost în armată! Bucurie a fost armata! Salut toți soldații, indiferent de situație!”

# „Bă, erați doar tineri. Vă e dor de tinerețe, de fapt. Se mai trezește înaintea voastră?”

# „Pentru mine armata a fost doar scandal, nervi, fasole și frecare de mătură.”

# „ Piesă de piesă! A nu se asculta de cei care merg pe trotinetă!”

# „Armata făcută la subunitate de pompieri. Orașul mic. Nu făceam mai nimic. Stingeam doar focuri la inimioară!”

# „ Armată la vedete torpiloare. Mare dujman de căpitan am avut!”

# „Sînt mamă, dar înțeleg și aprob armata! Despărțirea de copilul meu iubit a fost însă grea!”

# „Albatros, vă ascultam pe bandă de magnetofon, Kashtan. Era greu ca o mașină de spălat. Foarte frumoasă melodia, pentru cunoscătorii de muzică adevărată!”

# „Armata la bucătărie. Mi-a fost bine, dar nu mi-a fost nici greu!”

# „Eu vă zic că suna mult mai bine cîntată de soldați, cînd veneau sau plecau de la instrucție!”

# „Noi ne tundeam unii pe alţii ȋn magazia de efecte, unde ţineam bocancii. Dar parcă băieţii tundeau mai bine decît frizerii de acum!”

# „Fasole. Cartofi. Fasole. Cartofi. Fasole. Cartofi. Acum, prea multă cărniţă la mine ȋn farfurie.”

# „Băi, noi chiar sîntem ultimii din țara asta care au făcut armata?”

Mirel Bănică este cercetător științific în domeniul antropologiei religiilor.