„Nu există droguri bune și droguri rele” interviu cu neurologul Bogdan O. POPESCU

Există medicamente care blochează durerea, care te adorm, care ajută depresiei, care sporesc capacitatea de concentrare și de efort, care provoacă și întrețin erecția etc. Medicamentele trebuie luate cu și după rețetă, într-o anume concentrație și după un program anume, trebuie evitate excesul și combinațiile, cele mai multe medicamente dau efecte averse, inclusiv halucinații... Spectrul a ceea ce poate fi numit droguri este, așadar, foarte amplu. Care sînt, așadar, drogurile bune și care sînt drogurile rele?

Așa cum este formulată întrebarea, simt mai întîi nevoia să deosebesc moftul de oportunitatea sporadică și de necesitatea à la longue de a lua medicamente. Aș folosi mai degrabă termenul de medicament, întrucît cel de „drog” este rezervat, în concepția multora, semnificației de „stupefiant” deși, desigur, în DEX are și sensul de medicament, așa cum spui. Adică drog ar fi orice substanță care interferează cu funcționarea organismului nostru, în schimb medicament ar fi ceva ce ar trebui să amelioreze situația în cazul unui simptom sau al unei maladii.

Cînd mă refer la droguri/medicamente moft aș pomeni situații în care cineva ar încerca să ia lecitină ca să rețină mai bine lucruri pentru un examen (nu există nici o dovadă că ar ajuta la ceva) sau un energizant ca să fie mai în formă la o anumită prestație sau suplimente (despre care, iarăși, nu a demonstrat nimeni vreodată că ar fi bune la ceva). Oportunitatea sporadică poate fi exemplificată prin a-ți administra un antialgic/antiinflamator cînd te doare capul sau o cremă pe piele cînd ai arsuri de la soare. Sau tratamentul cu antibiotic una-două săptămîni cînd ai o infecție bacteriană, care astfel se vindecă.

Necesitatea à la longue de a lua medicamente este o împrejurare complet diferită. Este vorba despre acei pacienți care au afecțiuni cronice și a căror supraviețuire depinde de uzul de medicamente zi de zi, decenii la rînd, adesea. Exemple sînt insulina pentru diabetici sau antihipertensivele pentru cei cu hipertensiune arterială (în această din urmă categorie mă găsesc și eu, de la 38 de ani). Sînt studii științifice de necontestat care arată că atît speranța de viață, cît și calitatea vieții pacienților cu boli cronice depind complet de aderența la tratamentul constant, de-a lungul întregii vieți.

Nu există droguri bune și droguri rele. Există medicamente pentru care ai indicație, într-o anumită doză și cu o anume schemă de administrare, și medicamente pentru care nu ai indicație medicală. De asemenea, nu există medicamente „slabe” sau medicamente „puternice”, ci tot medicamente indicate, potrivite unei anume situații medicale, sau nu.

În funcție de felul în care acționează asupra sistemului nervos central, există droguri psiholeptice (adică inhibitoare: opioide, opiacee, tranchilizante, somnifere, solvenți, alcool), psihoanaleptice (adică stimulente: cocaină, amfetamine, cofeină, nicotină) și psihodisleptice (adică modificatoare: canabis, halucinogene). Poți explica pe scurt și pe înțelesul tuturor ce se întîmplă cu creierul nostru sub influența acestor droguri?

Să încercăm. Tot ce sîntem noi este în creierul nostru, mai întîi. Memoria a ceea știm că ar exista și s-ar fi întîmplat, evoluția personalității și vieții noastre, traumele, bucuriile, gusturile noastre, dragostele noastre, performanțele noastre într-un domeniu sau altul, toate acestea sînt în creierul nostru. Acesta este constituit din rețele extrem de complexe, care sînt structurile materiale pentru exercitarea tuturor funcțiilor neurologic-comportamentale (mișcare, sensibilitate, simțuri, limbaj, orientare în timp, în spațiu, asupra propriei persoane, gîndire abstractă, emoții, orice).

De asemenea, creierul nostru este plastic, adică aceste rețele se modifică, în funcție de ceea ce facem noi în mod repetitiv (dacă citim literatură, dacă jucăm șah, dacă desenăm planșe de arhitectură, dacă facem politică în România, dacă furăm, orice). Eu spun că noi sîntem beneficiarii și/sau victimele acțiunilor noastre repetitive, fiindcă ne modificăm astfel creierul.

Acum: aceste neurorețele funcționează cu substanțe chimice, care se leagă, pentru a avea efect, de ceea ce se numește receptori, niște structuri moleculare foarte mici de pe suprafața neuronilor, care declanșează apoi efecte în aceștia și, global, în aceste rețele. Receptorii opioizi – pentru că ai dat aceste exemplu – sînt activați pentru modularea (a se citi reducerea) durerii, sînt un mecanism înnăscut, fiziologic, de a reduce durerea atunci cînd aceasta este intensă și persistentă. Oamenii au studiat creierul și au învățat să facă molecule care ajung în creier și activează artificial acest sistem.

Alcoolul, similar cumva, activează receptori inhibitori, în diferite neurorețele și într-o anumită ordine – la început dispare controlul rațional, moral etc. – și sînt posibile comportamente exagerate (și uneori care demască adevăratele atitudini, nemascate – in vino veritas), ca mai apoi să afecteze circuitele cerebeloase și să genereze lipsa de coordonare a mișcărilor și vorbirea cu pronunția alterată, iar la doze mai mari să inhibe așa-numiții corpi mamilari – a căror activitate este importantă pentru achiziția de noi amintiri, și individul intoxicat nu își mai amintește ce s-a întîmplat.

Nicotina, dimpotrivă, este un stimulant – se cuplează cu receptorii așa-zis nicotinergici (un tip de receptori colinergici, care funcționează cu neurotransmițătorul numit acetilcolină). Stimularea cortexului cerebral de acest tip, colinergic, duce la creșterea șansei de activitate electrică, deci are un efect stimulant.

Canabisul acționează în creier prin niște receptori specifici, care chiar așa se numesc, canabinoizi (fiindcă au fost identificați folosindu-se derivate de canabis), dar care au roluri fiziologice, în funcționarea normală a creierul nostru, în reglarea dispoziției (cupează anxietatea), a apetitului (stimulează senzația de foame), senzația dureroasă (o scad) și altele.

Ne afectează acestea creierul în mod iremediabil?

Unele dintre aceste droguri – este extrem de solid dovedit – duc în timp la dezorganizarea rețelelor neuronale și chiar la moartea progresivă și masivă a neuronilor (spre exemplu, solvenții, alcoolul, cocaina, amfetaminele și altele), iar nicotina are efecte nefaste nu neapărat cerebrale, cît asupra sistemului cardiovascular, crescînd riscul de hipertensiune și ateroscleroză.

„Factori de confuzie”

Ce fel de droguri pot ajuta pacienților cu boli neurologice?

Sînt studii cu anumite droguri – așa cum le spui –, mai puțin cu altele. Indicate sînt anumite medicamente (păstrînd distincția mea de la primul răspuns). Opiozii, spre exemplu, sînt eficace și indicați în cazurile de durere cronică severă, cazuri de cancer terminal sau altele. Somniferele sigur că sînt larg utilizate, fiindcă insomnia/dissomniile sînt relativ frecvente. Cu canabis/derivate de canabis sînt destul de multe studii în boli neurologice și este o dezbatere care durează de ceva vreme (un exemplu este cazul sclerozei multiple, boală cronică neurologică a tinerilor, cu substrat autoimun).

Din punctul meu de vedere este greu de concluzionat, fiindcă există ceea ce se numește „factori de confuzie” în aceste studii. Cu alte cuvinte, simplu de înțeles, nu poți știi sigur că pacientul raportează că este mai bine fiindcă nu îi mai pasă, nu se mai îngrijorează, sau pentru că are într-adevăr o evoluție bună a afecțiunii neurologice.

De fapt, ca să precizăm, tot ceea ce se numește neurofarmacologie se bazează pe această interferență cu sistemele fiziologice, normale de semnalizare și comunicare ale neuronilor în neurorețele. Pe aceleași principii de interacțiune funcționează și medicamentele, și drogurile. Unele cu rol de ameliorare, altele cu rol nociv.

Sînt drogurile naturale, cele obținute direct din plante sau arbuști, mai „sănătoase” decît cele de sinteză? Putem puna problema și astfel?

Aceasta este o credință falsă, larg răspîndită și folosită comercial incredibil de eficient de toți cei care vînd suplimente (despre care nu a dovedit nimeni că sînt utile sănătății, dar constituie o piață de miliarde de dolari anual și nu sînt interzise de către nici un guvern). Ciupercile otrăvitoare sînt complet naturale și te omoară dacă le mănînci. Cresomicina (creomycin), un antibiotic de sinteză artificială inventat și produs recent, este singurul care poate vindeca mai multe infecții cu bacterii care au ajuns să fie rezistente la orice antibiotice anterioare, deci poate salva vieți care nu pot fi altfel salvate.

Alcoolul, cofeina și nicotina, plus o varietate de etnobotanice, sînt droguri legale. În anumite țări, însă, alcoolul este ținut sub control. Dar dacă sînt legale, asta nu înseamnă că nu cauzează dependențe, probleme de sănătate, chiar moarte. Prin urmare, cum ar trebui să ne comportăm cu aceste droguri ca să murim sănătoși?

Cofeina nu ar fi de alăturat aici. Știm bine acum că un consum moderat de cafea – două-trei cești pe zi – duce la o scădere a riscului de infarct de miocard și de accident vascular cerebral, ba chiar are efecte benefice și asupra ficatului. Alcoolul în cantități mici nu pare să fie un factor de risc (deși există și studii că ar fi mai bine să nu consumăm deloc). Nicotina nu pare să aibă efecte pozitive, ci doar negative. Sigur, din punctul de vedere al sănătății publice ar trebui să existe (și există) politici de limitare a consumului (interdicție la minori, la reclame, costuri mari, impozitare etc.).

Altfel, oamenii se pot și arunca de pe bloc, și nu e o lege care să interzică asta – e o discuție complicată despre drepturi și libertăți. Aș remarca însă, sarcastic, că în lumea asta, și să îți faci rău te costă foarte mult.

În multe state din America, în Canada, Australia și în cîteva din Europa (Danemarca, Irlanda, Franța, Cehia și Germania) este permis consumul de canabis în scopuri medicinale, iar în alte țări chiar în scopuri recreative (Olanda, Luxemburg, Portugalia, Germania). Ar ajuta o astfel de lege și la noi?

De fiecare dată aceasta este o discuție complicată, au existat ceva discuții pe această temă și la noi. Eu pot fi de acord cu ambele variante, însă mi se pare grav să nu putem controla ce se întîmplă cu copiii noștri, în școli și licee. Asta este cu adevărat oribil, un copil poate fi atras ușor într-o tragedie care să îi afecteze grav viața, destinul. Pentru mine acesta este lucrul relevant. Dacă ești matur și ți-ai dori să consumi dacă ești bolnav sau recreațional – mi se pare puțin important.

Sînt eficiente vitaminele? Ce anume ar trebui să avem în vedere cînd ne decidem să ne administrăm singuri vitamine, care, apropo, acum se găsesc și în supermarketuri?

Vitaminele sînt foarte eficiente cînd ai deficit de vitamine. Măsori concentrația în sînge – e scăzută vitamina B12, o suplimentezi și are efect benefic, ai nivelul de vitamină D scăzut – iei vitamina D, în regulă, are sens. Altfel, dacă nivelurile din organism sînt normale, nici nu se absorb vitaminele pe care le înghiți. Adică, pur și simplu, arunci banii la coș.

Ce sînt acele suplimente alimentare care promit detoxifierea ficatului? Sînt pilule-minune?

Eu nu am văzut vreodată vreo dovadă științifică despre așa ceva. Minuni există în ficțiune, nu în farmacii.

În funcție de modul de administrare, există droguri injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, de inhalare, ca supozitoare. Aparent, omul pare să se fi gîndit și să fi descoperit, de-a lungul istoriei, toate formele de a-și administra mai eficient droguri. Ce spune asta, la un nivel mai metafizic, despre curiozitatea/nevoia omului de droguri care să-l scoată din realitate, să experimenteze pe propriul creier?

Cînd cineva ajunge să aibă comportament adictiv, cînd își poate produce o plăcere uriașă într-un interval de timp foarte scurt, nu contează modul de administrare a drogului. Dependența face să nu conteze asta. Oamenii, de-a lungul istoriei, au descoperit toate porțile, toate ferestrele organismului lor.

Sînt doctorii, la nivel personal, mai reținuți cînd e vorba de folosit droguri, de la alcool la canabis?

Doctorii sînt oameni. Și, în plus, cunosc mai bine decît alții detaliile medicamentelor, ale fiziologiei, ale reacțiilor adverse. Față de media generală sînt mai reținuți, cunoscînd mai bine efectele nocive. Însă în diferite situații de viață – spre exemplu, în sindromul de epuizare (burnout), pot recurge și o parte dintre medici (mai mică, desigur) la astfel de practici, sînt studii care arată asta.

Nu te-a tentat niciodată să-ți stimulezi/modifici sistemul nervos central?

Nu am consumat droguri, în adevăratul sens al cuvîntului, niciodată, nu m-a atras ideea. Și sînt destul de creativ și fără. Îmi stimulez aproape în permanență sistemul nervos central (zic eu).

Dacă s-ar putea ca oamenii să fie (mai) conștienți de un aspect anume al creierului uman, care crezi că ar fi acel lucru?

Tot ceea ce sîntem noi este creierul nostru (sau invers).

interviu realizat de Marius CHIVU

Bogdan O. Popescu (n. 1971) este scriitor și medic neurolog. Cea mai recentă carte publicată: Cartea războiului (poezie, Editura Vellant, 2023).