„Pielea noastră simte la propriu ce-i face bine” interviu cu Alma RUSU, antreprenoare în domeniul cosmeticelor organice

Cînd a început trend-ul cu cosmeticele naturale?

Interesul pentru organic a luat amploare în Europa în anii ’60 și a început cu agricultura biologică. Se promova ideea utilizării îngrășămintelor și a insecticidelor organice, excluderea oricăror modificări genetice și prezervarea ciclului natural de creștere al plantelor. Zece ani mai tîrziu apăreau primii producători de cosmetice organice și nu a durat mult pînă cînd îngrijirea naturală a reușit să capteze atenția, în primul rînd a doamnelor. Cu adevărat trendy a devenit în anii ’90, însă cu o dezvoltare destul de haotică, lipsită de criterii sau reglementări. Producătorilor le-a devenit clar că va trebui să existe un organism format din specialiști care să impună standarde de calitate. Acest lucru s-a întîmplat în 1991, odată cu înființarea Ecocert, actualmente una dintre cele mai mari instituții de certificare organică din lume. Însă abia în 2002 s-au stabilit oficial regulile în privința certificării produselor cosmetice, cum ar fi procentul de 95% pentru originea organică a ingredientelor vegetale, lipsa conservanților și coloranților sintetici sau interzicerea ingredientelor modificate genetic. Trend-ul nu a făcut decît să ia și mai mare avînt, pentru că se crease o premisă foarte importantă, și anume încrederea. 

Natural înseamnă, în cazul acesta, și eficient?

Categoric da, pentru că se îmbină două criterii fundamentale în materie de eficiență: calitatea și cantitatea ingredientelor naturale. Majoritatea produselor cosmetice pornesc la drum cu ceva natural în compoziție, doar că în cazul celor convenționale procentul este incomparabil mai mic. Or, cu cît un produs cosmetic este mai bogat în extracte de origine naturală, cu atît este mai bun și, desigur, mai sănătos. La fel de importantă e absența din formulele organice a multelor ingrediente sintetice nocive. E vorba de substanțe petrochimice, siliconi, conservanți, coloranți artificiali, emulgatori sintetici – lista e lungă. În materie de îngrijire se întîmplă cam ca în bucătărie, unde recunoaștem imediat gustul bun al ingredientelor de calitate. E același principiu, pielea noastră simte la propriu ce-i face bine.

O piață mai mare în zona aceasta de consumatori/consumatoare se traduce printr-un public mai informat?

Interesul a crescut, iar odată cu el și cunoașterea, pentru că oamenii citesc, se informează, între timp știu destul de bine cum trebuie să arate un produs cu adevărat curat. Mulți au ajuns să deslușească pînă și abrevierile criptice din listele de ingrediente, la care nici nu se uitau pînă în urmă cu niște ani.

Poate fi „păcălit” naturalul? În sensul în care poți cumpăra ceva ca fiind natural și să te trezești că e altceva?

Din păcate, da, acest lucru se și întîmplă. Sînt acele produse în ale căror formule se pot ascunde parte din ingredientele sintetice enumerate mai sus. De fapt, ele nu sînt ascunse, apar în lista înscrisă pe ambalaj, însă e nevoie de abilitatea de a le recunoaște, sînt ca E-urile rele din alimente.

Ce face diferența? 

Certificarea organică ar fi cea mai la îndemînă modalitate de a alege un produs fără mari bătăi de cap. Există însă mulți producători care nu au cum să obțină o certificare internațională, mă refer mai ales la cei care creează totul artizanal, în serii mici. Sînt cosmetice de o calitate ireproșabilă, 100% naturale, dar fără certificare. Singura soluție rămîne citirea și descifrarea etichetei.     

Care e experiența/povestea dvs. în zona cosmeticelor naturale? 

Este una care m-a luat și pe mine prin surprindere, pentru că de-a lungul vremii n-am acordat vreo mare atenție cosmeticelor în general. În anii ’90, pe cînd îngrijirea naturală devenea trend în Europa, aveam 20 de ani și nici nu-mi trecea prin minte că poate ar trebui să folosesc vreo cremă, nu c-aș fi avut de unde alege mare lucru la noi în acele vremuri. Îngrijirea tenului însemna pentru mine atunci spălarea pe față cu apă rece, obicei la care n-am renunțat nici pînă în ziua de astăzi, după orice demachiant. În 2000, cînd organicul devenea stil de viață în Vest, aveam 30 de ani și începusem deja să folosesc cîte ceva, respectiv o singură cremă și un demachiant (plus apa rece). Erau pur și simplu alte vremuri, care nu implicau vreun dezinteres față de îngrijirea personală, nici vorbă, dar care nu ofereau varietatea și posibilitățile de astăzi. După care aș putea spune că mă înscriu în povestea celor care, după mulți ani petrecuți în corporație, au ales calea antreprenoriatului. Împreună cu o bună prietenă ne-am gîndit să încercăm ceva pe cont propriu, iar inspirația s-a bazat mai degrabă pe instinct, pentru că ne doream un business „frumos și curat”. Așa am ajuns la ideea de îngrijire naturală, un domeniu cu mulți producători de nișă în spatele cărora se găsesc istorii de viață adesea cuceritoare. În 2009, deși în plină criză financiară globală, am reușit să lansăm un boutique dedicat cosmeticelor organice. Ni s-a deschis o lume care nu încetează să ne fascineze, o lume care cuprinde binele în sensul larg al cuvîntului, pentru că ține cont atît de noi, oamenii, cît și de natură. A trăi în această lume este un privilegiu pentru care sînt foarte recunoscătoare.

interviu realizat de Ana Maria SANDU