Simboluri de-a gata în moda contemporană

Joaca de-a șoarecele & pisica, de-a stînga & dreapta, de-a capitalismul & socialismul a invadat, evident, și spațiul alocat modei, cu tot ce mai înseamnă moda azi – pentru unii refugiu sau terapie, pentru alții instrument de luptă, pentru cei mai mulți rețetar de validare a unui statut, oricare ar fi acela. Indiferent de cum stau lucrurile, confuzia persistă și agită apele.

Fără voia mea, am căzut în mijlocul unui scandal provocat de achiziția unei rochii. Rochia, scumpă, motiv de drame și divorț social, a fost achiziționată de o nu foarte frecventabilă doamnă de dreapta, pariziancă get-beget, de la o faimoasă casă la fel de pariziană de couture – Schiaparelli. Doamna a etalat rochia pe rețelele sociale, s-a propus în tot soiul de reels-uri cu o vizibilitate sfidătoare și, bineînțeles, a explodat și chestiunea prețului plătit pentru blamata rochie – 280.000 de euro. Prețul a împărțit, ca de obicei, Internetul în două. Jumătate de Internet susținea cauza rochiei pe principiul că doamna de dreapta face ce vrea cu banii ei, că doar nu i-a furat, cealaltă jumătate a pus-o la zid, pentru că doar banii alocați de ea pentru garderobă într-un sezon ar putea să susțină cauze nobile, cum ar fi educația copiilor imigranți fără posibilități. Punctul culminant al scandalului a fost atins în momentul în care o altă doamnă, de data aceasta de stînga, a acuzat-o public pe cea de dreapta de evaziune fiscală, spălare de bani, dar și de inconsistența mesajelor promovate în spațiul public.

Curios din fire, am accesat profilul doamnei de stînga – multe poze cu animalele de companie, respectiv pisici, ca și în cazul doamnei de dreapta, aflate în confortul propriei locuințe. Sigur, diferea decorul – apartament haussmannian în dreapta, HLM în stînga. Hm, ce chestie, mi-am zis, parcă ar fi surori. Alte postări comune, și la dreapta, și la stînga, care desființau, din motive diferite, dar cu același rezultat catastrofal, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Bonus, ambele ștergeau pe jos cu Thomas Jolly, directorul artistic. Ia uite, domnule, mi-am zis din nou, ce mi-e dreapta, ce mi-e stînga! Și, în final, obosit de atîta scrollat, am mai identificat zecile de postări în care ambele îl înjurau pe Macron, din motive diferite, dar nu chiar. Bref, am analizat un pic și profilul doamnei de stînga, acuzată de alți colegi, lucrători culturali, de neplata taxelor la stat. Și uite cum rochia Schiaparelli m-a ajutat să înțeleg, dacă mai era nevoie de un ajutor suplimentar, că stînga condamnă dreapta pentru chestiuni pe care însăși stînga le face cu bună știință de ani de zile.

Acesta este și motivul pentru care multe dintre campaniile de imagine ale unor designeri asociați zonei progresiste, în Franța, nu se susțin deloc în realitate – cel mai bun exemplu ar fi Marine Serre, designer foarte apreciat al noului val francez, și discursul ei aproape marxist. Toate bune și frumoase, dar cum împăcăm imaginile în care apar cetățeni provenind din zone sociale defavorizate, dar care poartă creații Marine Serre de mii de euro, pe care e evident că nu și le permit? Sau cum împăcăm relația de prietenie/afaceri dintre Marine Serre și membrii familiei Arnault? Cum împăcăm, de fapt, discursul de stînga cu modul de viață profund capitalist? Or, moda excelează în astfel de exemple, și așa a fost mereu. Sînt cunoscute înclinațiile lui Yves Saint Laurent către dreapta, disprețul față de clasa muncitoare, față de imigranți, vezi declarațiile făcute recent de una dintre muzele sale, Betty Catroux etc. Dar de atunci și pînă acum au trecut niște zeci de ani în care acest discurs nu numai că nu s-a schimbat, dar a devenit și mai evident. Și atunci, cît de politică trebuie să fie moda? Dacă ne referim la cazul rochiei Schiaparelli, lucrurile sînt clare – luxul a fost, este și va fi un produs capitalist. Dacă ne referim la discurs, atît din interior, cît și din exterior, vom constata că ipocrizia inundă atît spațiul de dreapta, cît și spațiul de stînga, cu atît mai mult în această industrie atît de controversată.

Altfel, întorcîndu-mă la cazul rochiei Schiaparelli, am constatat cu uimire cum multe dintre persoanele de stînga, foarte vocale în comentarii, nu au aflat un lucru esențial – că stînga începe cu plata taxelor la stat! Ah, și am mai constatat că pisicile rămîn la fel de frumoase, și în stînga, și în dreapta – din pozele afișate vedem că unele sînt roșcate, altele au pete albe și negre. Dar ce-ar fi moda fără un scandal cu note de teatru bulevardier? Sau, cu alte cuvinte, ce-are zisul cu făcutul?

Maurice Munteanu este stilist la revista Elle.