Mary Grant, sora lui Effingham Grant (cel cu Podul Grant, da), secretarul consulului englez la București, are un loc mai interesant decît și-ar fi propus vreodată, probabil, în istoria națională românească.
Sosită la București în 1838, la scurt timp după fratele ei, Mary Grant a început să lucreze ca institutoare pentru copiii colonelului Ioan Odobescu. Și să corespondeze în franceză. Cu cine? Cu un prieten din anturajul fratelui său, nimeni altul decît C.A. Rosetti. Schimbul consistent de scrisori și trăirile născute odată cu acesta au dus la un alt tip de document, certificatul de căsătorie. La 31 august 1847, Mary Grant s-a căsătorit cu C.A. Rosetti și a devenit astfel Maria Rosetti. Cu origini scoțiene și franceze, Maria Rosetti a îmbrăcat (la propriu și la figurat) hainele unei românce devotate țării, deși vremurile nu i-au fost deloc prielnice. Revoluția de la 1848 i-a oferit, se pare, un rol important în desfășurarea evenimentelor, materializat ulterior și ca sursă de inspirație pentru un cunoscut tablou.
În septembrie 1848, cînd C.A. Rosetti a fost arestat de turci și urma să fie dus cu o corabie către Serbia, alături de alte personalități istorice precum Nicolae Bălcescu și Ion Ionescu de la Brad, Maria Rosetti s-a îmbrăcat în haine tradiționale românești, deghizîndu-se astfel în țărancă, și-a luat pruncul în brațe, a mers după soțul ei revoluționar și le-a cerut celor care îl supravegheau să îi permită să îl sărute. Astfel i-a strecurat lui C.A. Rosetti în gură un bilețel cu ora și locul în care el și ceilalți revoluționari urmau să fie eliberați. Operațiunea a fost un succes, iar Maria Rosetti a devenit o muză. Pentru cine? Pentru pictorul Constantin Daniel Rosenthal, un evreu născut la Budapesta, devenit cetățean român, revoluționar de asemenea, bun prieten de-ai lui C.A. Rosetti. Acesta a pictat la Paris, în exil, în 1850, tabloul „România revoluționară”, ce o înfățișează pe Maria Rosetti în costum popular românesc – cum se deghizase pentru a-i salva pe revoluționari –, cu tricolorul pe umărul drept. Tot soția lui C.A. Rosetti a fost muza lui Rosenthal și pentru lucrarea „România rupîndu-și cătușele pe Cîmpia Libertății”.
Istoria-i plină de ironii frumoase, iar această istorie, pe lînga ironia evidentă care reiese din faptul că muza tabloului ce reprezintă idealul național revoluționar român este o scoțiancă la origine, mai are încă cel puțin o ironie. C.A. Rosetti a consemnat în jurnalul său și defectele soției sale, iar printre acestea se afla „delăsarea în ceea ce privește înfățișarea și veșmintele”, de unde putem deduce că poate Maria Rosetti nu era cea mai cochetă femeie din oraș. Cu toate acestea, a devenit muza pentru două dintre cele mai reprezentative tablouri românești.
Tot în jurnalul său, C.A. Rosetti a mai consemnat, în franceză de data aceasta, astfel: „Celui qui a inventé le mariage était bien stupide”.
Istoria a continuat.
