Venus la romani, ori Afrodita în mitologia greacă, era zeița frumuseții și a iubirii. Știe toată lumea, dar sună frumos și merită repetat, mai ales că în perioada aceasta din an (februarie 2025) și Venus, planeta, este vizibilă cu ochiul liber pe cer, unde strălucește discret, dar ferm, ca și cum unele lucruri (frumoase) merită și trebuie repetate.
Divinitatea responsabilă de frumusețe și iubire a fost întruchipată într-una dintre cele mai cunoscute statui ale Greciei antice: Venus din Milo. Care a fost descoperită, ca multe alte artefacte valoroase, din întîmplare, în acest caz de către un locuitor al insulei Milos din Marea Egee. Se întîmpla în aprilie 1820. La scurt timp, pe insulă a sosit marinarul francez Jules Dumont D’Urville, care a văzut statuia și i-a intuit valoarea. Intuim și noi ce a urmat. Marinarul a dorit să o cumpere, doar că Venus din Milo nu avea suficient loc pe vasul său pentru a fi transportată în Franța, așa că acesta a apelat la ambasadorul francez de la Constantinopol, care i-a aprobat și susținut inițiativa și i-a pus la dispoziție o navă potrivită pentru transport. Astfel, Venus din Milo a fost cumpărată și a călătorit spre Franța în bune condiții. Destinația finală: Paris, Muzeul Luvru. De unde nu a mai plecat decît de două ori, prima oară obligată de circumstanțe, pentru a fi protejată, în al Doilea Război Mondial, și a doua oară „de plăcere”, în 1964, pentru a fi expusă în Tokyo și Kyoto, Japonia.
Deși cele mai multe teorii indică faptul că statuia descoperită pe insula din Ciclade o întruchipează pe zeița Venus, respectiv Afrodita, mai există și alte posibile interpretări, mai puțin susținute, însă. Mai multe presupuneri s-au formulat și cu privire la cele două mîini care lipsesc statuii, una dintre cele mai plauzibile fiind aceea că într-una dintre mîini Venus ar fi ținut un măr. Cert și remarcabil este că statuia – una dintre cele mai cunoscute statui antice – a fost realizată de un simplu artist itinerant pe nume Alexandros, fiul lui Menides, originar din Antiohia (oraș din Turcia de azi), cîndva între anii 150 și 50 î.e.n.
Și la fel de cert și remarcabil este că Venus a constituit o bogată sursă de inspirație artistică de-a lungul istoriei. Nu-i de mirare, astfel, că și pe teritoriul țării noastre au fost găsite statuete de tip Venus din diferite perioade istorice. Printre acestea, Venus de la Gilău, o statuetă de 14 centimetri, din bronz, descoperită în anul 1976, în castrul roman de la Gilău, din județul Cluj, care după estimări ar data de la jumătatea secolului al II-lea e.n. Venus de la Gilău, care se află în prezent la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, privește înainte cu ochii larg deschiși și poartă părul prins în coc la ceafă, cu două bucle lungi care cad pe partea din faţă a umerilor. În creştet are o diademă simplă.
Iar istoria, pur și simplu, continuă. Confirmă Venus de pe cer.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
