Punkiștii vechi și noi

● New Model Army, Unbroken, 2024.

● Deadletter, Hysterical Strength, 2024.

După invazia otomană din Istanbulul alternativ despre care scriam data trecută, pentru noiembrie și decembrie cluburile bucureștene ne propun o invazie post-punk mai de la țară și din celălalt capăt al continentului, cu mize politice emanînd din versurile ambelor grupuri. Cele două trupe vin din regiunea Yorkshire, împănați cu mîndria celtică specifică regiunii, care poate ar fi degenerat în ceva similar dacopatiei de la noi dacă nu apuca să fie canalizată de către scena punk, generînd un prolific curent post-punk cu nuanțe folk. E vorba de două extreme în ce privește experiența și reputația – pe de o parte veteranii New Model Army apropiindu-se de al 45-lea an al carierei, de cealaltă parte debutanții Deadletter care le datorează primilor existența și o parte importantă din sound-ul cu care s-au lansat recent.

New Model Army sînt mai mult decît o trupă, sînt o instituție care a trasat direcții și a influențat cîteva generații de muzicieni, printre epigonii lor numărîndu-se grupuri mai populare la noi precum Anathema ori Solstafir – mai mult stilistic decît tematic, totuși. Festivalurile metal i-au primit adesea drept o trupă liant între comunități, statut ce a stimulat perseverența grupului chiar și în absența succesului comercial. Nu știu să fi scos vreun album considerat slab, au fost mereu energizați de teme socio-politice chiar și după ce au scăpat din epoca Thatcher.

Pentru vîrsta trupei și după cîteva albume mai degrabă melancolice, e surprinzătoare energia punk a noului material cu o producție mai brută, cu tobe și bas trosnite, o sacadare cochetînd pe alocuri cu sound-ul industrial și ceva din colegii de generație Killing Joke. Probabil precedentele materiale ar fi o introducere mai ospitalieră în portofoliul trupei, dar albumul nou va fi mai bine primit de cei care apreciază felul în care britanicii îmbină scandalul și protestul cu priceperea lirică și muzicală, iar în concert aceste calități primează. „It’s only debt that trickle down” merge zilele astea la fel cum mergea și pe vremea lui Thatcher, în special la noi, care ne-am procopsit cu acel retard de gîndire economică în timp ce la ei e pe cale să fie eradicat; iar „they only shoot deserters they can find” e anti-chemarea la război de care vom avea nevoie în săptămîna alegerilor prezidențiale.

Ordinea în care ne vizitează nu-i avantajează pe Deadletter, poate vor compensa cu tinerețea și prospețimea. A avea de prezentat albumul de debut la cîteva zile după ce New Model Army vor blestema neoliberalismul și complexul militar-industrial nu e o poziție de invidiat, dar au și Deadletter o piesă-cheie în acel spirit – „what this place needs is a deus ex machina” –, va fi o săptămînă plină de provocări politice. Trupele din generația lor fac eforturi să se distingă de sound-ul muncitoresc tradițional al scenei care le-a dat naștere, iar pentru asta Deadletter se folosesc, pe lîngă o producție modernă lipsită de abraziuni, de un saxofon atipic pentru post-punk-ul proletar, în contrast cu versuri răstite și răspicate, cu vocea tremurînd a iritare și exasperare.

Prin asta, grupul face un pas spre ceea ce pretențios etichetăm drept art-rock, un spațiu tot mai populat de grupuri cu origini în muzica de protest experimentînd cu elemente inedite (vezi și Black Midi). Debutul Deadletter are nevoie de acest colorit distinctiv pe penajul încă în creștere, un puf de punkeri care sună mai frustrați decît sînt cu adevărat, deocamdată. Grupul se bucură de o creștere accelerată în popularitate la puțini ani de la formare (în timpul pandemiei), propulsați de un sound incisiv care maschează eficient lipsa de experiență.

New Model Army vor concerta pe 15 noiembrie la Hard Rock Café în București, iar Deadletter vor concerta pe 6 decembrie în Clubul Control din București.