Discursuri posibile. Klaus Iohannis

Dragi români, 

Am decis, după o lungă chibzuință, să demisionez din funcția de președinte al României. O fac cu inima grea, dar conștient că aceasta este decizia corectă – țara are nevoie de un restart, de luciditate și de o nouă viziune asupra viitorului nostru comun. 

Cred, din tot sufletul, că România merită un viitor sigur și prosper. Am încercat cale de două mandate, atît cît mi-au permis priceperea și condițiile. Mai cer o dată iertare celor pe care i-am dezamăgit, celor care au crezut în mine și m-au votat. Le cer iertare și celor care nu m-au votat, îi asigur și pe ei că gîndul meu a fost constant acela de a-mi aduce contribuția la o Românie mai bună pentru toți cetățenii ei.

Știu că am greșit. 

Istoria va decide cît de mult, dar pînă va fi scrisă, îmi asum eroarea de a nu-mi fi respectat – furat de exercițiul puterii – platforma politică și angajamentele pe care mi le-am luat în fața voastră. 

V-am promis o Românie sincronizată perfect cu Occidentul și las în urmă o țară ce se clatină periculos pe marginea unei prăpăstii pe care am fost prea orb ca să o văd la timp. V-am promis o Românie educată și nu am putut oferi decît un document confuz și inutil. Am promis Justiție funcțională și nu o avem. Am promis dreptate și nu există. Am promis reforme și singura realizare e că putem exersa noi și noi forme de neputință. 

Am promis regîndirea relației dintre stat și cetățean și azi, din păcate, statul este sursa noastră primară de frustrări. El rămîne confiscat de o elită rapace și cinică pe care eu nu am reușit să o îndepărtez. Vă mărturisesc, dragi concetățeni, că azi îl înțeleg cumva pe Emil Constantinescu. Dar, spre deosebire de el, eu am continuat să sper că lucrurile se vor îndrepta. Azi realizez că nu a fost cazul. Și da, am avut contribuția mea. A continua în aceste condiții este imposibil. Constituția îmi permite. Nu și conștiința. 

Dragi români, 

Nu ar fi trebuit să aduc PSD înapoi la putere, decizia aceea nu îmi aparținea mie, ci dumneavoastră. După alegerile de anul trecut, nu ar fi trebuit să nominalizez din nou un premier căruia poporul i-a spus „nu” și asupra căruia planează grave acuzații de corupție. 

Nu ar fi trebuit să îmi sacrific propriul partid impunînd lideri a căror unică competență politică a fost obediența impotentă. Am sufocat PNL și regret asta din tot sufletul. 

Am evitat disconfortul natural al dezbaterilor reale și mi-am făcut inamici din aliații naturali.  

Ca și alți președinți înaintea mea, mi-am creat propria societate civilă al cărei rol a fost acela de a falsifica discursul public. M-am înconjurat de sicofanți, de oportuniști mediocri și de oameni cu ambiții mici. Azi, în fața dumneavoastră, îmi asum asta.

Experiența predecesorilor mei îmi arăta că e o greșeală să mă las fermecat de serviciile secrete. Am realizat prea tîrziu asta. Din nou, am greșit. 

Dar cea mai mare greșeală a mea a fost să mă gîndesc prea mult la prezent și prea puțin la viitor. O societate nu se poate construi fără un proiect, un proiect nu poate fi aplicat de oameni pentru care actuala situație e, de fapt, convenabilă.

Românii și România trebuie să își reclădească încrederea și respectul de sine. Frustrarea pe care o simțiți mulți dintre voi azi este justificată. Am partea mea de vină pentru ea și o primesc. Sper ca domnul Bolojan să nu repete greșelile mele, la fel cum sper că după alegeri vom avea un șef de stat care nu va renunța la visul democratic și de prosperitate al românilor. 

Avem un elefant în încăpere. Nu, nu mă refer la acel candidat, ci la condițiile care l-au făcut posibil. Ne-am mințit pe noi înșine, am crezut că „merge și așa”. Nu merge și așa. Oamenii văd, oamenii se înfurie și aleg să răspundă așa cum cred de cuviință. Știu că sînt unii dintre voi care sînt supărați, dar supărarea aceea trebuie folosită pentru construcție, nu pentru demolări. 

Fac apel la toți românii să nu dărîme poduri pe care le-am construit în zeci sau sute de ani. 

Nu plec de la Cotroceni cu sufletul împăcat, dar sper ca plecarea mea să fie semnalul unui nou început. Președintele Senatului este de astăzi președinte interimar al României. 

Acordați-i încrederea de care are nevoie pentru a conduce această țară în următoarele luni. 

Un ultim lucru: în ședința CSAȚ de azi-dimineață am desecretizat toate actele care lămuresc povestea alegerilor de anul trecut. Cereți instituțiilor statului să își facă treaba. 

Îi doresc următorului președinte smerenie și inteligență. 

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ