Europa reală

Am văzut recent pe rețelele sociale (unde altundeva?) o afirmație care suna așa: „Anul trecut, bătrînul continent s-a remarcat cu două inovații, viermii în alimente și dopul atașat de sticlă”. Nu era o glumă, ci o „subtilă” încercare de a discredita progresele în materie de inovare ale Uniunii Europene. 

Aserțiunea reia o idee pe care o auzim tot mai des (aproape la fel de mult precum cea care spune că „România nu mai produce nimic”), și anume aceea că Europa a pierdut trenul noilor tehnologii și drept urmare este condamnată la înapoiere. Raportul Draghi despre viitorul competitivității europene publicat în toamna anului trecut analizează lucid și intransigent zonele forte și mai ales punctele slabe ale economiei europene. 

Mai produce Europa ceva? Evident. Cel mai bine se vede acest lucru în nervozitatea lui Donald Trump față de schimburile comerciale UE-SUA și mai ales în excedentul balanței comerciale dintre cele două blocuri comerciale. Uniunea Europeană avea în anul 2023 un excedent comercial în relația cu SUA de 156 de miliarde de euro, cel mai important partener comercial al Uniunii Europene. O mențiune este necesară, și anume aceea că UE are excedent cu SUA doar la capitolul bunuri; în ceea ce privește serviciile, Europa înregistrează un deficit de 104 miliarde de euro. Este, de altfel, tocmai punctul slab al europenilor, iar diferența este esențială în contextul în care noul președinte american apasă exagerat pe pedala deficitului foarte mare care există în relațiile comerciale dintre SUA și UE. 

Faptul că UE reușește să vîndă anual în America produse de 500 de miliarde și servicii de aproape 300 de miliarde de euro arată că Europa încă reușește să fie competitivă pe o piață mare, dar destul de pretențioasă, cum este cea americană. Ce vînd europenii? Automobile, produse medicinale și farmaceutice și medicamente. Ce cumpără europenii din SUA? Țiței, gaze naturale și, din nou, medicamente. De altfel, cele mai mari categorii de produse cumpărate de peste Ocean arată una dintre marile vulnerabilități ale Europei, și anume nevoia de a importa materii prime energetice. 

Războiul din Ucraina a schimbat radical datele problemei pentru Europa în materie de aprovizionare cu gaze și țiței. Dacă pînă în anul 2022 (începerea conflictului în Ucraina), Europa avea o profitabilă relație comercială cu Federația Rusă (în sensul unei aprovizionări constante și la prețuri avantajoase), începînd cu impunerea sancțiunilor, Uniunea Europeană și-a schimbat furnizorii de materii prime energetice. Principial, desprinderea de Rusia a fost binevenită, pentru că Rusia a utilizat livrarea de gaz natural ca pe o armă geopolitică. Acum, Europa mizează pe aprovizionarea din Norvegia și SUA, dar prețul a crescut. Energia electrică, de exemplu, este în Europa de două ori mai scumpă decît în SUA.

Europa are încă o mulțime de atuuri: a construit o piață de 440 de milioane de consumatori și de 23 de milioane de firme care produc 17% din PIB la nivel global. A dezvoltat o societate incluzivă în care inegalitățile de venituri sînt mai mici decît în SUA sau China. A creat sisteme de educație, de sănătate și de protecția mediului, iar în ceea ce privește criteriile statului de drept, opt state europene sînt în primele zece din lume. De asemenea, Europa este în fața SUA și a Chinei la capitolele speranța de viață la naștere și nivelul redus al mortalității infantile. Cu toate aceste performanțe indubitabile, Europa are o mare problemă: încetinirea creșterii economice și slabele performanțe în inovare. Cifrele din analiza lui Mario Draghi arată, că după anul 2000, veniturile pe cap de locuitor au crescut de aproape două ori mai mult în SUA decît în Europa. 

Dar, arată Draghi, încetinirea creșterii a fost văzută ca un inconvenient, nu ca o calamitate. Exporturile europene au crescut, sub imperiul regulilor multilaterale de comerț, importurile ieftine au venit din China și au ajutat la stăvilirea inflației, iar umbrela de securitate a SUA a oferit o siguranță care a permis ca bugetele europene să aibă alte priorități în afară de apărare. Acum, însă, bazele pe care a fost construită „vechea lumea” se zdruncină. 

Europa a ratat revoluția digitală care a venit odată cu Internetul și este considerată cauza decalajului de productivitate dintre SUA și Europa. Cea mai clară dovadă a rămînerii în urmă a Europei în materie digitală este că doar patru dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sînt europene. Ca urmare, Europa are nevoie să schimbe ceva, iar raportul Draghi vorbește despre reducerea decalajului în materie de inovare față de SUA și China și despre creșterea securității și reducerea dependențelor.

În ceea ce privește inovarea, Europa este blocată într-o structură industrială veche, astfel încît nu există nici o companie europeană cu o capitalizare bursieră de peste 100 de miliarde de euro care să fi fost înființată în ultimii 50 de ani, în timp ce toate cele șase companii americane cu o valoare de piață de peste 1.000 de miliarde de dolari au fost create în această perioadă. Drept urmare, firmele europene care se bazează pe tehnologii mature cheltuiesc mai puțin decît cele americane pentru inovare. Iar rezultatele se văd. 

Uniunea Europeană este pe locul doi în lume în materie de cheltuieli militare, dar acest lucru nu se reflectă în capacitatea de apărare. Industria europeană de apărare este fragmentată, suferă din lipsă de standardizare și echipamentele nu sînt interoperabile. Raportul Draghi dă un exemplu, și anume că în Europa sînt utilizate 12 tipuri de tancuri, în timp ce SUA produc doar unul. 

Soluția pe care o văd experții europeni este investiția în inovare și schimbarea paradigmei industriale. Dar, atrage atenția Mario Draghi, Europa trebuie să devină mai productivă păstrînd valorile fundamentale, cum sînt democrația, libertatea, pacea, echitatea sau prosperitatea. Europa este condamnată să reușească această schimbare deloc simplă.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Credit foto: Wikimedia Commons