Un fenomen îngrijorător: autoflagelarea

Din ce în ce mai multe țări europene trag un semnal de alarmă asupra cazurilor în creștere de autoflagelare în rîndul tinerilor și adolescenților.

În Franța, spitalizările pentru tentativă de sinucidere sau automutilare (tăieri, arsuri etc.) continuă să crească vertiginos, mai ales în rîndul fetelor cu vîrste cuprinse între 10 și 24 de ani, scrie Le Point. Jurnaliștii francezi citează un studiu, publicat pe 16 mai 2024, realizat de Departamentul de Cercetare, Studii, Evaluare și Statistică (DREES) și agenția guvernamentală Santé Publique France (SPF). Cifrele spitalizărilor pentru tinerele fete indică o creștere cu 71% în perioada 2021-2022 față de perioada 2010-2019. Pe categorii de vîrstă, această creștere este mai mult de 44% în rîndul tinerelor de 15-19 ani și 21% în rîndul celor cu vîrsta cuprinsă între 20-24 de ani.

O evoluție îngrijorătoare a statisticilor este și mai izbitoare în serviciile de psihiatrie specializate: numărul fetelor tinere cu vîrste cuprinse între 10 și 19 ani internate pentru automutilare, care se dublase în opt ani, între 2012 și 2020, s-a dublat din nou, dar de această dată în doar doi ani, între 2020 și 2022.

„Criza COVID-19 a servit ca un turnesol al tulburărilor anxioase-depresive sau, în termeni mai generali, al tulburărilor psihiatrice. Am primit astfel în serviciile noastre o nouă serie de tineri”, a declarat, pentru Le Point, Olivier Bonnot, profesor de psihiatrie a copilului și adolescentului la Universitatea Paris-Saclay și doctor la spitalul Barthélémy Durand (Essonne). Potrivit acestuia, gîndul că sfîrșitul pandemiei ar atenua sau ar scădea aceste cazuri a fost o iluzie. Pentru că ceea ce se întîmplă în prezent demonstrează din plin contrariul. „Situația se înrăutățește din ce în ce mai mult. Este clar acum că ne confruntăm cu reale valuri, fără precedent, și că nu sîntem în stare să le oprim”, a mai declarat acesta.

Printre cauzele acestei creșteri ar putea fi ecourile războiului din Ucraina, situația din Gaza sau sentimentul de ecoanxietate foarte intensă în rîndul adolescenților și tinerilor. Percepția generațională este una acută: lumea merge prost. „Dar acest lucru este departe de a fi suficient pentru a explica un astfel de fenomen. În opinia mea, ponderea rețelelor sociale merită și ea studiată”, a afirmat Olivier Bonnot.

Comportamentul de autovătămare în rîndul copiilor și adolescenților este o problemă larg răspîndită și în Germania. Președintele Societății Germane de Psihiatrie, Psihosomatică și Psihoterapie a Copilului și Adolescentului (DGKJP), Marcel Romanos, a tras un semnal de alarmă asupra acestui fenomen, la sfîrșitul anului trecut, numindu-l deja o epidemie. Ärzteblatt, o revistă medicală de specialitate din Germania, amintește că, anul trecut, Marcel Romanos și echipa sa de la Spitalul Universitar Würzburg au chestionat aproximativ 880 de elevi, cu vîrste între 11 și 14 ani, despre bunăstarea lor psihologică. Aproximativ 11% din aceștia au declarat că s-au rănit, de exemplu, sub formă de zgîriere, iar 30% din cei chestionați au spus că au avut gînduri sinucigașe.

„Autovătămarea este un factor de risc ridicat pentru boli mintale grave, cum ar fi depresia și comportamentul suicidar. Pe termen lung este extrem de dăunător”, a avertizat Romanos. Este o „expresie a stărilor emoționale puternice de tensiune și a lipsei capacității de a regla în mod adecvat sentimentele”, a continuat expertul. Acesta a amintit de date ale studiilor internaționale recente care au arătat, toate, că asemenea tulburări emoționale și afective sînt în creștere semnificativă în rîndul tinerilor, în special în rîndul fetelor. Conform datelor actuale ale companiei de asigurări medicale Kaufmännische Krankenkasse, tinerele cu vîrste cuprinse între 15 și 18 ani sînt cele mai afectate. Accentul este pus pe tulburări de anxietate, depresie și tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia și bulimia. Din 2012 pînă în 2022, proporția persoanelor cu vîrste între 15 și 18 ani cu tulburări de anxietate a crescut cu 115%, cu depresie cu 122% și cu tulburări de alimentație cu 62%.

Potrivit unui sondaj recent, stresul psihologic general în rîndul copiilor și tinerilor cu vîrste cuprinse între 6 și 18 ani a crescut, de asemenea, semnificativ. Potrivit acestui sondaj, 40% din mamele și tații chestionați au sentimentul că copilul lor a suferit de un stres emoțional crescut în ultimii doi ani. 21% din părinții copiilor cu vîrste cuprinse între 6 și 10 ani au impresia că copilul lor se află în prezent sub stres psihologic sever. Același lucru e valabil și pentru 30% din părinții copiilor cu vîrste cuprinse între 11 și 18 ani.

Și presa din Austria trage un semnal de alarmă. Potrivit Der Standard, comportamentul de automutilare este cu atît mai periculos cu cît poate fi disimulat, iar părinții nu își dau seama de starea copilului. Potrivit lui Paul Plener, șeful Clinicii Universitare de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului de la Med-Uni Vienna la AKH, părinții trec adesea cu vederea, chiar și pentru perioade lungi de timp, comportamentul autovătămător al copilului lor. „Adolescenții care se autoflagelează sînt experți în a-și ascunde comportamentul”, spune Plener. Există însă semne de avertizare pe care părinții le pot observa: în afara stării de spirit depresive, pierderea poftei de mîncare, somn redus și retragerea socială, unul dintre indicatorii principali este îmbrăcămintea, care nu este întotdeauna adecvată pentru temperatura din casă sau de afară. Dacă există suspiciuni, părinții nu ar trebui să spere că acest comportament e doar o toană și că va dispărea spontan.

„În orice caz, este mai bine să vorbești cu copilul tău despre ceea ce ai observat și să-i comunici gîndurile și preocupările tale, decît să te faci că nu ai observat. Trebuie s-o faci fără panică, fără să judeci și să-i spui unde poate obține ajutor, dacă nu vrea să vorbească cu tine”, explică Plener. Potrivit acestuia, tăierea, zgîrieturile, arderea pielii sau inducerea durerii prin lovire sînt mijloace prin care tinerii încearcă să facă față problemelor. Chiar dacă acest comportament de autovătămare este un indicator al unei probleme afective, nu indică totuși gînduri suicidare și nici nu caută să atragă atenția.

„Tinerii care se autoflagelează încearcă doar să iasă dintr-o stare emoțională negativă cît mai repede posibil”, explică expertul. Psihiatrul declară că se confruntă de ani de zile cu asemenea cazuri în rîndul tinerilor. „Este o strategie de management al stresului, o metodă pentru a elibera rapid cît mai multă emoție. Oamenii cu comportament autovătămator indică un răspuns alterat de cortizol în situații stresante din punct de vedere social, din motive care ne sînt încă necunoscute. Ca urmare a autorănirii, organismul eliberează propriile analgezice, endorfinele care reduc efectul nivelurilor ridicate de cortizol, hormonul stresului. Acest lucru face ca tensiunea să fie mai suportabilă.”

În Austria, puțin peste un sfert dintre tineri au comportamente de autovătămare. Fetele sînt mai predispuse să se taie, în timp ce băieții sînt mai predispuși să lovească obiecte. „Primele cazuri încep de la 12 sau 13 ani și cele mai multe sînt depistate la tinerii de 15 ani”, afirmă Plener. Deși mulți dintre ei nu continuă acest comportament de autovătămare la vîrsta adultă, dacă nu este tratată, de exemplu prin terapie, autovătămarea din adolescență se transformă în dependențe nocive, precum dependența de alcool sau alte droguri, menite să ușureze problemele cotidiene.

Motivele din spatele comportamentului de autovătămare nu sînt însă ușor de identificat. Un studiu austriac a arătat că automutilarea este foarte frecvent asociată cu depresia și tulburările de anxietate. Acestea pot fi provocate de problemele familiale, cum ar fi șomajul, boala sau separarea părinților, precum și de factori tipici pubertății, cum ar fi suferința provocată de rușine, eșec sau excludere socială, pe care o interpretează ca o formă de agresiune. „Stima de sine scăzută, precum și incapacitatea de a rezolva probleme și conflicte prin lipsa mecanismelor necesare cresc riscul ca tinerii să cedeze psihic, să nu mai poată face față și să poată depăși problemele și crizele într-un mod sănătos”, afirmă Plener.

De multe ori, aceste cazuri pot fi reduse sau chiar eradicate prin cîteva luni de terapie. Potrivit psihiatrului, zece sesiuni sînt adesea suficiente pentru a reduce în mod semnificativ comportamentul de autovătămare. În terapie sînt identificate modele comportamentale și sînt învățate alternative pentru a face față emoțiilor.

Copiii au nevoie să vorbească, fără frica de a fi judecați, și foarte mulți sînt deschiși psihoterapiei. „Psihoterapia este mai puțin stigmatizată în rîndul tinerilor. Tinerii au devenit mai pragmatici în această privință și ei chiar vor să fie ajutați.” Totuși, accesul la un loc de terapie este costisitor și implică mult timp de așteptare. În plus, părinții ezită adesea să-și ducă copiii la psihoterapie. Însă în Austria există multe site-uri online, interactive, multe gratuite, susținute de specialiști în domeniu. În doi-trei ani, afirmă psihiatrul, s-ar putea ca toate să fie gratuite.