Neuralink, iubire fără erotism?

În ianuarie 2024, Elon Musk a anunțat că noua sa companie, start-up-ul Neuralink, a implantat primul cip în creierul unui om. Principalul scop este acela de a permite persoanelor cu dizabilități să funcționeze mai independent. 

Însă implanturile cerebrale la oameni ridică întrebări. Dacă planurile lui Musk devin un succes, va începe oare epoca telepatiei? Care sînt beneficiile și care ar putea fi riscurile?

Neuralink

Miliardarul Elon Musk a anunțat, în noaptea de 29 spre 30 ianuarie, că un implant cerebral de la compania sa Neuralink a fost plasat în creierul unui prim pacient uman.

Neuralink este o companie înființată în 2016, cu sediul în San Francisco. În luna mai a anului trecut a obținut aprobarea FDA (Food and Drug Administration), agenția americană responsabilă cu reglementarea medicamentelor și dispozitivelor medicale, pentru a începe testarea implanturilor cerebrale pe oameni. Pentru realizarea acestui proiect, Neuralink a reușit în 2023 să strîngă 323 de milioane de dolari (aproape 300 de milioane de euro). Primul produs implantat la acest pacient se numește „Telepatie”.

Elon Musk a explicat pe rețeaua X că acest implant permite să-ți controlezi telefonul sau computerul și aproape orice dispozitiv doar gîndindu-te. Musk a adăugat că primii beneficiari vor fi cei care și-au pierdut utilizarea membrelor. „Imaginați-vă că Stephen Hawking ar putea comunica mai repede decît un dactilograf. Acesta este obiectivul”, a mai scris omul de afaceri.

Printre beneficiile enumerate ale implantării cipului în creier sînt și acelea de a-i face pe pacienții paralizați să poată merge din nou, de a reda vederea orbilor și chiar de a vindeca anumite boli mintale, cum ar fi depresia.

Elon Musk propune așadar, prin această nouă tehnologie, „augmentarea” ființelor umane. A propus un implant care să permită o mai bună comunicare cu mașinile și să concureze cu Inteligența Artificială. Pe care, în trecut, a numit-o un „risc pentru civilizația noastră”.

O procedură riscantă

Acest implant nu este însă lipsită de risc pentru pacienți și nici pentru protecția datelor cerebrale, scrie Le Point.

În primul rînd, în ceea ce privește lansarea acestui prim studiu clinic, au fost dezvăluite prea puține informații. Guillaume Charvet, șeful programului de interfață creier-mașină la Clinatec, la CEA (Comisia pentru Energie și Energii Alternative), explică că Neuralink intenționează să-și testeze produsul pe persoane care suferă de leziuni ale măduvei spinării sau de scleroză laterală amiotrofică.

„Tehnologia lor este concepută pentru a implanta, folosind un robot chirurgical, o rețea de electrozi flexibili în cortex pentru a măsura semnalele electrice ale neuronilor cît mai aproape de ei. Urmează o decodare a acestor informații, pentru a permite pacientului să controleze, prin gîndire, un mouse pe ecranul unui computer și să activeze un dispozitiv.”

Însă, pentru a realiza acest lucru, Neuralink folosește o metodă invazivă care nu este lipsită de riscuri. „Nu vorbim aici despre operarea unei clavicule rupte, ci despre deschiderea creierului”, explică, pentru Le Point, Nataliya Kosmyna, cercetător la MIT (Massachusetts Institute of Technology) și doctor în informatică, specializat în interfețe creier-mașină.

Potrivit cercetătoarei, există riscuri semnificative de accident vascular cerebral și infecție în acest tip de operație. „După implantare, pacientul va trebuie să învețe să controleze cipul. Așa că, dacă este dezamăgit, dacă nu funcționează așa cum și-ar fi dorit sau vrea să-l scoată, pentru că simte un disconfort, este din nou supus unui proces lung, iar operația de îndepărtare a implantului va implica aceleași riscuri ca acelea ale implantării.”

Nataliya Kosmyna lucrează ea însăși la perfecționarea unor dispozitive non-invazive, precum căștile așezate pe capul pacienților, care ar permite pacienților cu dizabilități motorii să facă obiectele să se miște prin puterea gîndului. „Acestea sînt deja capabile să facă o mulțime de lucruri. Poate că ar trebui mai întîi să folosim metode mai blînde pentru a vedea dacă funcționează, înainte de a începe aceste proceduri grele și riscante”, recomandă ea.

Kosmyna a reamintit că Neuralink nu este un centru de cercetare sau o universitate, este o companie cu scop de profit, care vrea să-și accelereze rezultatele în fața concurenței în creștere, în special cu Synchron, finanțat de miliardarii Jeff Bezos și Bill Gates.

Neuralink a fost supus unui val de critici în 2022, cînd Reuters a dezvăluit că, din 2018, start-up-ul californian ar fi ucis aproape 1.500 de animale, peste 280 de oi, maimuțe și porci, pentru că și-ar fi greșit testele. Zeci de angajați intervievați atunci de agenția de presă au susținut că unele dintre decese ar fi putut fi reduse dacă Elon Musk n-ar fi pus o presiune uriașă pentru a accelera cercetările.

Recomandările cercetătoarei în ceea ce privește dispozitivele non-invazive sînt susținute și de Guillaume Charvet care, cu tehnologia Wimagine dezvoltată de CEA, adoptă o abordare semi-invazivă: o rețea de electrozi plasați pe suprafața dura mater, membrana care înconjoară creierul.

„Obiectivul nostru este să arătăm că această abordare este suficientă pentru a permite pacienților paraplegici și tetraplegici să controleze un exoschelet sau să meargă din nou singuri prin controlul unui stimulator plasat la nivelul măduvei spinării”, rezumă cercetătorul, pentru Le Point.

Sfîrșitul umanității?

În afară de beneficiile pe care un asemenea implant le-ar putea oferi persoanelor paraplegice și tetraplegice, mizele pot fi mult mai mari: ne-ar putea schimba radical viețile.

Potrivit WELT, chiar dacă ideea de bază a acestor implanturi este comunicarea directă a creierului cu un dispozitiv extern, comunicarea între creierele umane nu va fi departe.

Elon Musk a afirmat: „Dacă aș vrea să împărtășesc un gînd cu tine, te-ai implica în esență într-o telepatie consensuală. Nu ar trebui să verbalizezi nimic, decît dacă ai dori să adaugi un pic de fler conversației sau ceva de genul acesta, dar conversația ar fi un schimb mental la un nivel greu de imaginat acum”.

Mergînd pe această declarație, jurnaliștii germani pun însă problema rolului limbajului în formarea gîndurilor noastre și a „vieții noastre interioare”.

„Musk presupune că gîndurile noastre există independent de exprimarea lor în conștiința noastră, astfel încît, atunci cînd îmi conectez creierul direct la creierul altuia, celălalt își experimentează gîndurile în toată bogăția și finețea lor, nealterată de stîngăcia și simplificarea limbajului. Dar dacă limbajul, în toată stîngăcia și simplificarea sa, creează de fapt bogăția evazivă a gîndurilor noastre? Adevăratul conținut al unui gînd se realizează doar prin exprimarea sa lingvistică – înainte de exprimare nu este nimic substanțial, doar o intenție interioară neclară. Aflu ce vreau să spun doar spunînd-o. Gîndim în cuvinte: chiar și atunci cînd experimentăm și observăm evenimente și procese, percepția lor este deja structurată de rețeaua noastră simbolică.”

Dacă implanturile cerebrale sînt, în esență, abolirea limbajului, nu vor cauza ele și abolirea sexualității umane?

Ce ar mai rămîne din tradiția curtării cuiva? De exemplu, dacă te vei întîlni cu o persoană pe care o placi și la creierul căreia vei fi conectat, ce se va întîmpla în momentele tandre dacă te vei gîndi, din întîmplare, la ceva stupid?

Jocurile iubirii, nesiguranța, interpretarea intimă a unor gesturi, emoțiile, toată această mediere erotică nu va fi ea amenințată de conexiunea directă a creierelor?

Bineînțeles, Elon Musk exclude aceste posibilități apocaliptice. El a declarat că persoanele cu implant nu vor fi complet cufundate în fluxul gîndurilor altora. Fiecare va menține o distanță minimă, trebuie să consimtă în mod activ și să vrea să-și comunice propriile gînduri și sentimente. „Oamenii nu vor putea să-ți citească mintea – trebuie să îți dorești asta singur. Dacă nu, nu se va întîmpla. La fel cum gura ta nu va vorbi, dacă nu vrei să vorbească”, a declarat omul de afaceri.

Însă, argumentează WELT, de unde știe Musk că persoana respectivă menține această distanță minimă?

„Să ne amintim că implantul funcționează obiectiv: creierul nostru este cablat și conectat la o mașină care, strict vorbind, nu ne citește gîndurile, ci mai degrabă procesele din creierul nostru care sînt corelatul neuronal al gîndurilor noastre. Deci, din moment ce nu sînt conștient de procesele neuronale din creierul meu cînd gîndesc, de unde aș ști dacă sînt conectat sau nu? Nu este mult mai evident să presupun că, atunci cînd sînt conectat la un alt dispozitiv, nici măcar nu observ cînd funcționarea mea interioară este transparentă pentru ceilalți? Nu se oferă acest implant ca un mediu ideal pentru controlul vieții interioare a indivizilor? Majoritatea oamenilor care se gîndesc la Neuralink se concentrează pe individualitatea experienței – o voi pierde sau nu odată ce sînt cufundat în singularitate? Dar există și o posibilitate opusă: ce se întîmplă dacă îmi păstrez individualitatea în experiența mea și totuși nu știu cu adevărat dacă sînt sau nu controlat de altcineva?”

WELT punctează de asemenea calculul cinic și oportunist din spatele Neuralink. „Oamenii au adus pe lume o formă superioară de inteligență care, dacă îi permitem să-și dezvolte puterile nestingherită, ne va reduce la starea de gorile într-o grădină zoologică. De aceea ar trebui (...) să ne luăm rămas-bun de la umanitatea noastră și să ne cufundăm în singularitate... Sublimul opus al acestei viziuni cinice. «Să încercăm să ținem pasul cu mașinile pentru a nu deveni maimuțe într-o grădină zoologică», propovăduiește lectura gnostică New Age a singularității.”