Vreau să fiu datornic la stat!

Guvernul pregătește o nouă amnistie fiscală în încercarea de a aduce mai mulți bani la bugetul de stat. Datele procesului de amnistie nu sînt definitive, la ora redactării acestui articol, dar variantele vehiculate în mass-media arată o ștergere a dobînzilor și penalităților de întîrziere acumulate în cazul plății întregii datorii. A mai existat și o propunere inițială prin care datornicii ar fi obținut un credit fiscal în cazul în care își achită obligațiile către buget. Ar fi fost o aberație logică și economică. Ce sens are să acorzi un credit fiscal unei companii sau unei persoane fizice doar pentru faptul că plătește datoriile care s-au acumulat?

Un bun plătitor nu ar avea nici o șansă să primească o astfel de facilitate, precum creditul fiscal. Ceea ce a născut o altă idee a inițiatorilor, și anume: din ultima variantă de amnistie a dispărut creditul fiscal acordat datornicilor și a apărut pentru companiile/persoanele fizice care își achită obligațiile la zi. Și în acest caz este o exagerare. Plătitorii corecți nu au nevoie de bonusuri (mai ales într-un context complicat din punct de vedere bugetar, în care fiecare leu încasat sau economisit contează), dar probabil că Guvernul a simțit nevoia să acorde „un cadou” și bunilor platnici, nu doar datornicilor mai mari sau mai mici. 

De altfel, tema care apare de fiecare dată cînd se pune problema unei amnistii fiscale este hazardul moral pe care îl induce. Cei care își plătesc taxele și impozitele la zi, în mod corect, nu vor fi niciodată de acord cu înlesnirile fiscale acordate datornicilor, în contrast cu absența oricăror facilități pentru ei.

Dar este cu adevărat eficientă o amnistie fiscală? Adică, dacă tot se creează o dispută în societate pe subiectul ajutorului acordat datornicilor, măcar să aibă rezultate, adică să aducă bani la buget. Ministrul Finanțelor a declarat recent că datoriile totale ale persoanelor juridice și fizice ajung la aproximativ 70 de miliarde de lei, iar așteptările sînt ca amnistia fiscală pregătită de Executiv să aducă la buget 20% din sumele datorate, adică aproximativ 14 miliarde de lei. Este o așteptare foarte optimistă. Ar fi un succes extraordinar dacă estimările ministrului Finanțelor s-ar adeveri. 

Istoria nu ajută, însă, Guvernul. De-a lungul timpului, au fost nenumărate procese de iertare de datorii. Unele, pentru întreaga masă a datornicilor, altele, cu dedicație. Dar de fiecare dată rezultatele au fost fie incerte, fie nesemnificative pentru bugetul de stat. Astfel, în anul 2020, s-a legiferat o amnistie fiscală prin care se anulau dobînzile, penalitățile și toate accesoriile aferente obligațiilor principale cu condiția achitării datoriei. Inițial, termenul pînă la care se putea beneficia de facilități era decembrie 2020, dar a fost prelungit pînă la începutul anului 2022. 

Așadar, nu au trecut nici trei ani și actualul guvern încearcă o nouă amnistie fiscală. Este clar că facilitățile de anul acesta vin prea devreme, după o perioadă prea scurtă, pentru a se fi întîmplat ceva esențial cu marii datornici, astfel încît să își achite obligațiile de plată. 

O amnistie fiscală s-a acordat și în anul 2019. Atunci abordarea a fost diferită față amnistia clasică, în sensul că firmele sau persoanele fizice cu datorii mai mari de un milion de lei trebuiau să facă un plan de restructurare pentru a putea beneficia de ștergerea penalităților și dobînzilor, iar cele cu datorii mai mici de un milion de lei primeau ștergerea accesoriilor în cazul plății datoriei. De asemenea, în anul 2015, a mai existat o amnistie fiscală, iar în ultimii douăzeci de ani au fost astfel de procese cu dedicație, respectiv pentru funcționarii publici care au primit prime sau pentru a regla situația indemnizațiilor pentru mame. 

În procesele de amnistie fiscală sînt două mari necunoscute: pe de o parte, care este eficiența măsurilor, respectiv, cîți bani se strîng la buget ca urmare a aplicării amnistiei, iar, pe de altă parte, care sînt mecanismele legale prin care crește nivelul datoriilor? 

Se știe că marea majoritate a contribuabililor (persoane fizice sau juridice) au parte de un regim drastic din partea fiscului, în sensul că, la apariția unor datorii către buget, ANAF le blochează conturile și execută sumele datorate. În aceste condiții, cum se acumulează atît de multe datorii? Au parte unele companii sau persoane fizice de un tratament fiscal preferențial? Evident, da. Iar firmele care adună datorii mari la stat se cunosc: sînt în special companiile de stat care au pierderi și care din rațiuni sociale sînt iertate în mod repetat de la plata datoriilor către buget. Apoi, sînt o serie de firme aflate în insolvență. De la ele este greu de crezut că se mai pot recupera sume consistente. 

Periodic, ANAF publică așa-numita „listă a rușinii”, adică firmele care au datorii la bugete. În ultima perioadă, lista nu mai este atît de „rușinoasă”, fiindcă pentru opinia publică și chiar pentru fisc lista pare să nu mai aibă nici o relevanță. 

În fine, mari necunoscute sînt în ceea ce privește persoanele fizice. De exemplu, investitorii în sectorul imobiliar pe persoană fizică s-au trezit, ca urmare a schimbării legislației sau drept urmare a unor controale de la fisc, cu datorii mari la buget. În aceste condiții, nu mai rămîne decît să îți dorești să ai datorii la stat, pentru că știi sigur că, din trei în trei ani, statul va avea grijă să mai acorde o amnistie fiscală. De aceea, este mult mai interesant ca în loc de „fraier” cu plata la zi să fii „șmecher” cu datorii. 

Constanrin Rudnițchi este analiust economic.