Vikingi la Sibiu

# Satyricon, Satyricon & Munch, 2022.

# Borknagar, Fall, 2024.

Deși Korn apar cel mai proeminent pe afișul Artmania din acest an, remarcăm că festivalul își onorează tradiția și parteneriatele strategice cu organele culturale norvegiene incluzînd și în această ediție exponenți ai scenei metal de sorginte vikingă.

Nu e încă în patrimoniul UNESCO și nici nu concurează cu cîrnații de Pleșcoi pe listele cu mărci naționale protejate, dar black-metal-ul norvegian are parte de o reabilitare ce îl poziționează drept moștenire și identitate culturală, deși în anii ’90 genul era văzut mai degrabă drept o pacoste. Ingrediente sale stilistice au fost recuperate și reciclate în toate zările, din însorita Californie pînă în Indonezia, a produs și la noi cîteva dintre trupele metal cu vizibilitate internațională (Negură Bunget, Dordeduh). Festivalul Artmania pune umărul la această propagandă, iar pentru anul acesta a invitat două trupe apropiate de originile genului: Borknagar sînt autorii unui album de referință pentru acest an; Satyricon anunțaseră un material nou care însă întîrzie, așa că mă opresc asupra materialului precedent ce ilustrează politica menționată de reabilitare a scenei black-metal – îndepărtînd-o de statutul de insulă de anarhism ce cocheta cu suveranismul viking (și unele derapaje xenofobe).

Liderul grupului Satyricon, poreclit Satyr, e unul dintre antreprenorii genului, lucrînd la exportabilitate și la netezirea aspectele contondente, însă pînă la acest album nu s-a îndepărtat radical de scena metal. Materialul a fost pregătit pentru expoziția audio-video „Satyricon & Munch”, în care experiența vizuală oferită de opera lui Edvard Munch a fost complementată de o experiență sonoră dark-ambientală ce constă într-o singură piesă cu durata de aproape o oră, slab structurată, îmbinînd instrumente clasice cu sintetizator într-o concepție care duce cu gîndul la artiști precum Lustmord. Probabil nu vom auzi la Artmania această fațetă a trupei, dar lansează ipoteza că black-metal-ul nu e atît o rețetă sonoră cît o anxietate cu specific regional, poate pe fond de deficit de vitamina D, care s-a regăsit de-a lungul timpului și în arte vizuale, vezi și vocabularul vizual al lui Munch, și în sinestezii precum cea stimulată aici. Nu e prima trupă care explorează esențe minimaliste ale spiritului black-metal – Burzum, Mortiis au cochetat frecvent cu muzica ambientală, Ulver s-au folosit de ceva similar pentru a evada cu totul din scenă –, dar e primul material de gen afiliat culturii înalte și utilizat drept ambasador cultural, în sensul în care acționează și Artmania ca facilitatori.

Celălalt grup care vine cu același tren este Borknagar, nu la fel de cosmopoliți, încă puternic ancorați în melanjul de metal și propagandă vikingă, aflați într-o campanie similară de deschidere melodică, folosindu-se de două voci curate și marginalizînd aspectele agresive. Albumul începe pe un ton agresiv, dar e o pistă falsă și o referință la originile grupului, vremuri în care cînta la ei și vocea de la Ulver. Muzica e detensionată apoi cu elemente de metal simfonic și bombastic, sintetizatoare și exerciții corale menite să evoce grandoarea și furiile naturii nordului. Suveranismul e mai discret ca altădată (poate titlul „Nordic Anthem” nu e chiar discret) – în rest e vorba despre munți, văi și stele, grupul îndepărtîndu-se de mizele istorice pentru a semnala o nevoie stringentă de a ne clarifica relația cu natura, de la care atenția ne e distrasă de jocurile belicoase moderne. Poate popularitatea serialelor cu vikingi a avut un aport în expansiunea grupului, în siajul altor nume mai cunoscute care ne-au vizitat în ediții precedente ale festivalului (Wardruna și Emperor, anul trecut, au fost parte a aceleiași campanii).

Satyricon și Borknagar vor concerta în cadrul Festivalului Artmania, care se va desfășura între 26-28 iulie la Sibiu. Mai multe la www.artmaniafestival.ro.