Să ne pregătim acum pentru următoarea „boală X”

Pe 12 decembrie 2019, un grup de pacienți din Wuhan, China, au început să prezinte simptomele unei boli atipice, asemănătoare pneumoniei, care nu răspundea bine la tratamentele standard. După nouăzeci de zile, 114 țări raportau peste 118.000 de îmbolnăviri și 4.291 de decese, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) declara COVID-19 ca fiind o pandemie.

În timp ce restricțiile de călătorie și carantina paralizau întreaga lume, reacția factorilor de decizie la criza în plină creștere a scos la iveală, chiar și în țările cu venituri ridicate, grave lacune de comunicare și carențe instituționale care i-au împiedicat să ia măsuri ferme. Mii, dacă nu milioane de decese, și un vast dezastru economic s-ar fi putut evita.

Cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong au descoperit deja în 2007 că „liliecii cu potcoavă sînt rezervorul natural al unui virus de tip SARS-CoV” și că „zibetele sînt gazde amplificatoare”. Autorii studiului au avertizat că interacțiunile dintre oameni și fauna sălbatică din ferme și din piețele de marfă proaspătă și vie („wet market”) ar putea acționa ca surse și centre de amplificare pentru noi patogeni.

Și totuși, sistemele de sănătate publică au fost luate pe nepregătite de COVID-19, care a expus brutal insuficiența capacităților actuale de combatere a pandemiilor. Criza a copleșit lanțurile de aprovizionare și mecanismele de achiziție pentru medicamente și articole esențiale, punînd la grea încercare multe sisteme naționale de sănătate.

Între timp, țările industrializate mai bogate au adoptat o politică naționalistă de vaccinare și stocare, lăsînd multe regiuni fără acces la tratamente salvatoare de vieți și punînd sub semnul întrebării principii consacrate, precum solidaritatea globală și cooperarea multilaterală. Răsturnînd vechile ipoteze despre epidemiile virale localizate geografic, precum Ebola și febra galbenă, mai ales în Africa, COVID-19 a subliniat totodată necesitatea unei înțelegeri nuanțate a impactului potențial al pandemiilor în diversele regiuni.

Pentru a depăși aceste probleme, guvernele trebuie să adopte o abordare mai anticipativă și mai bine gîndită de prevenire a pandemiilor. În 2018, OMS a avertizat asupra faptului că un patogen nou („Boala X”) ar putea declanșa o pandemie globală și a îndemnat factorii de decizie politică din întreaga lume să investească în cercetarea și dezvoltarea vaccinurilor. COVID-19 a marcat prima confruntare a lumii cu un scenariu „Boala X”, dar ritmul accelerat al schimbării climatice și invadarea de către oameni a habitatelor naturale crește semnificativ riscul expunerii la patogeni tot mai letali.

Din acest motiv, și considerînd că e doar o problemă de timp pînă cînd lumea se va confrunta cu o altă pandemie, experți de frunte subliniază importanța planificării strategice și a măsurilor energice. Dar cum pot sistemele de sănătate din țări și regiuni cu resurse limitate să se pregătească pentru un potențial scenariu „Boala X” și să reacționeze adecvat?

Consolidarea sistemelor de monitorizare a bolilor e esențială pentru detectarea și contracararea eficientă a noilor epidemii. Dat fiind că interacțiunile umane și mobilitatea socială favorizează propagarea rapidă a virușilor, guvernele trebuie să elaboreze sisteme de monitorizare performante și integrate, apte să proceseze fluxuri de date multiple și să livreze informații utilizabile.

Factorii de decizie politică pot lua mai multe măsuri pentru a îmbunătăți supravegherea sanitară. Mai întîi, ei pot îmbunătăți modelele predictive valorificînd noile tehnologii, precum algoritmi de învățare automată, și Inteligența Artificială pentru culegerea și analiza datelor. În al doilea rînd, investițiile în programe de perfecționare care dezvoltă abilități de analiză, comunicare și strategii de sensibilizare ar putea contribui la creșterea capacităților necesare. În al treilea rînd, guvernele ar putea facilita integrarea sistemelor de supraveghere din domenii precum sănătatea veterinară, prognoza meteorologică și controalele frontaliere. În sfîrșit, pentru elaborarea unor sisteme de intervenție robuste și reziliente e nevoie de planuri de urgență în domeniul sănătății publice și de alocarea resurselor adecvate.

La fel de importantă e și promovarea solidarității globale, și coordonarea dintre organizații multilaterale cu tradiție, precum Africa  Centers for Disease Control and Prevention, Uniunea Europeană și OMS; participarea Băncii Mondiale este esențială pentru mobilizarea de resurse. Exerciții bilaterale și multilaterale de pregătire pentru situații de urgență, asemănătoare celor efectuate de militarii din întreaga lume, ar putea întări o dată în plus astfel de parteneriate.

Din fericire, factorii de decizie politică nu trebuie să reinventeze roata. Ei pot recurge la instrumentele cadrului analitic constitutiv al OMS (Building Blocks Framework) pentru a monitoriza și evalua propriul sistem național de sănătate. Datele pe care aceștia le colectează pot fi apoi utilizate pentru a concepe și implementa reformele necesare – mai ales în țările în curs de dezvoltare.

Umanitatea s-a luptat de-a lungul istoriei cu numeroase pandemii, de la ciuma antonină din 165-180 d.Hr. la COVID-19. OMS trebuie lăudată pentru că a sunat alarma și a îndemnat comunitatea internațională să se pregătească pentru scenariul „Boala X”. Factorii de decizie politică trebuie să ia în seamă acest avertisment și să acționeze acum – mai tîrziu, vor trebui să plătească un preț mult mai ridicat.

Tom Achoki, fost bursier al Fundației Sloan, e profesor colaborator la Universitatea Baylor și co-fondator al Africa Institute for Health Policy din Nairobi, Kenya. Lawrence Were e asistent universitar la facultatea de Științele sănătății a Universității Boston. Ahmed Ogwell, fost director general adjunct al Africa Centers for Disease Control and Prevention, e vicepreședinte al departamentului de Strategie pentru sănătate globală al Fundației ONU.

Copyright: Project Syndicate, 2024

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU